Domnitorul Moldovei care a devastat Polonia din cauza unei femei. A fost supranumit „cel Orb” sau „cel Chior”. Căsătorit de trei ori, văduv de două ori
Cine a fost domnitorul moldovean care a devastat Polonia pentru o femeie? Istoria României are mulți voievozi ce sunt recunoscuți pentru vitejia lor și ce au făcut pentru țară, însă, unii, deși înzestrați cu aceleași calități, au avut o personalitate ceva mai obscură. Printre aceștia se numără și fiul și succesorul lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea.
Una dintre figurile legendare din istoria Moldovei este, fără îndoială, Ștefan cel Mare. O figură ceva mai obscură, însă, este fiul și urmașul său, Bogdan Vodă. Bogdan, supranumit „cel Orb” sau „cel Chior”, s-a născut la 9 martie 1479 în Huși. Mama sa a fost Maria Voichița, a treia și ultima soție a lui Ștefan cel Mare, care i-a rămas alături timp de 26 de ani, din 1578, când s-au căsătorit. Ea însăși era fiica lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș și fiul lui Vlad Dracul, deci strănepoata lui Mircea cel Bătrân.
Fiind fiul cel mare al unui mare voievod, a fost asociat la domnie din momentul în care a devenit major, în 1497, și a deținut această funcție în ultimii șapte ani de domnie ai ilustrului său tată. Conform documentelor oficiale, Bogdan al III-lea i-a succedat tatălui său pe tron după moartea acestuia în iulie 1504 și a rămas pe tron timp de aproximativ 13 ani, până în aprilie 1517.
De ce a fost supranumit „cel Orb”
De ce i s-a spus „cel Orb”? Aici intervine descrierea făcută la un secol după epoca sa, de către cronicarul Grigore Ureche, care l-a numit „cel orb și grozav”.
Într-adevăr, unii istorici cred că Bogdan și-a pierdut vederea în 1497, anul urcării sale pe tron, în Bătălia de la Codrii Cosminului, din octombrie, când trupele moldovenești au învins armata poloneză a regelui Ioan Albert, venită să-l pună pe tron pe fratele său Sigismund.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca porecla de „orb” să-i fi fost dată din cauza unui defect fizic. Acest lucru se datorează faptului că regulile vremii interziceau persoanelor cu handicap și infirme să urce pe tron. Acest lucru a dus și la practica nasului unora dintre pretendenți de către voievozii aflați la conducere, pentru a scăpa de grija pretențiilor acestora. Așadar, originea acestei porecle nemeritate se află în altă parte și poate fi legată de o dușmănie cu polonezii.
A pustiit Polonia din cauza unei femei
Bogdan Vodă a avut o domnie agitată, dominată de conflicte militare cu polonezii, turcii și tătarii. În cele din urmă, el a dorit să se alieze cu Polonia și a cerut-o în căsătorie pe Elisabeta, sora regelui polonez. Respins de două ori și însetat de sânge ca și tatăl său, Bogdan a atacat Polonia drept răzbunare, distrugând țara.
Aceasta pare să fie „originea” poreclei sale. Grigore Urece a folosit informații subiective despre Polonia. Aceasta deoarece exagerarea sa cu privire la posibilitatea unui defect la ochii voievodului român a fost folosită de regele polonez ca pretext pentru a anula logodna dintre sora sa și domnul Moldovei. Teoria legată de sluțenia lui Bogdan al III-lea a fost infirmată și de imaginea acestuia în frescele din bisericile Sfântul Ilie din Suceava și Sfântul Nicolae din Dorohoi, de la Mănăstirea Dobrovăț sau Mănăstirea Putna.
În cele din urmă, în 1506, căsătoria a fost în cele din urmă cacceptată, cu unele promisiuni favorabile făcute de voievod în ceea ce privește catolicismul în Moldova. Cu toate acestea, în anul următor, 1507, Bogdan a intrat în conflict cu domnitorul Țării Românești, Radu cel Mare. Acest lucru nu era o noutate, având în vedere că Ștefan cel Mare era în război cu majoritatea domnitorilor munteni care îi trădaseră sprijinul și încrederea odată cu urcarea lor pe tron.
De data asta, însă, Bogdan al Moldovei și Radu al Țării Românești s-au împăcat prin intervenția rudei lor, mitropolitul Țării Românești, Maxim. El a invocat tocmai argumentul rudeniei și al folosirii unei limbi și credințe comune în ambele principate.
La scurt timp, regele polonez a murit, iar succesorul său a refuzat să recunoască căsătoria dintre Bogdan și Elisabeta, ceea ce a dus la noi atacuri reciproce până când Bogdan al III-lea a fost învins pe Nistru, lângă Hotin, în octombrie 1509. Pacea a fost încheiată în ianuarie 1510, când a renunțat la căsătorie în schimbul unor avantaje politice și economice. Dar tot în 1510, tătarii năvălesc in Moldova, pradă cumplit țara și iau cu ei aproape 75.000 de robi.
Căsătorit de trei ori, văduv de două ori
În noiembrie același an, Bogdan al III-lea a împiedicat o nouă invazie tătară, dar un an mai târziu, în 1511, nu s-a mai putut face nimic și tătarii au ocupat Moldova. De frica tătarilor, polonozii îi trimit ajutor militar, iar Bogdan îi alungă pe năvălitori în mai 1512.
În 1514, succesorul său Tăutu a fost trimis la Poartă, unde i s-au acordat aproape aceleași condiții ca cvasi-identice cu cele ale Munteniei: autonomie sub toate aspectele, recunoașterea suzeranității otomane și plata unui peșcheș anual. Acesta se ridica la 8.000 de galbeni, de două ori mai mult decât plătise Ștefan cel Mare în ultimii ani ai domniei sale. Cu toate acestea, Bogdan a scăpat astfel de criza tătarilor și a altor dușmani.
Bogdan al III-lea s-a căsătorit de trei ori și a rămas văduv de două ori. Mai întâi s-a căsătorit cu Anastasia, care a murit în 1512, apoi cu Stana, care a murit în 1518, și în cele din urmă cu Ruxandra, fiica domnitorului Țării Românești din acel moment, Mihnea cel Rău, unul dinte fiii lui Radu cel Mare. A avut copii doar din relații ilegitime. Trei dintre fiii săi au ajuns, de asemenea, domnitori ai Moldovei: Ștefăniță Vodă (a domnit din 1517 până în 1527), Alexandru Cornea (1540 - 1541) și, cel mai cunoscut dintre ei, Alexandru Lăpușneanu voievod al Moldovei în două rânduri, 1552 - 1561 și 1564 - 1568.
Bogdan Vodă s-a stins din viață la doar 38 de ani, pe 20 aprilie 1517, fiind înmormântat la Mânăstirea Putna, la un loc cu nemuritorul său părinte.
