George Enescu, umilit de soție. Cum îl obliga să i se adreseze
George Enescu, unul dintre cei mai mari muzicieni ai secolului XX, a trăit o viață plină de realizări artistice, dar și de suferințe personale. Una dintre cele mai dureroase aspecte ale vieții sale a fost relația dificilă cu soția sa, Maruca Cantacuzino. Profesorul universitar Vania Atudorei aduce în prim-plan mărturii cutremurătoare despre tratamentul umilitor la care era supus marele compozitor de către soția sa, în lucrarea „Soţia lui George Enescu a fost o scorpie – mărturie dureroasă”.
Relatarea lui Régis Pasquier
Régis Pasquier, profesor la Conservatorul Naţional Superior de Muzică din Paris, a fost unul dintre elevii norocoși care l-au cunoscut pe George Enescu. Tatăl său, Pierre Pasquier, muzician și prieten cu Enescu, și-a dus fiul să fie audiat de marele violonist.
„Enescu era deja bolnav, dar a acceptat să ne primească. M-a ascultat, s-a ridicat de pe scaun, m-a mângâiat pe cap şi mi-a spus: «Ai mult talent şi uite am să îţi dau sfaturi şi lecţii...»”, a povestit Régis Pasquier, citat de Adevărul. El își amintește cu admirație figura impunătoare a lui Enescu, dar și discuțiile muzicienilor din jur despre soarta crudă a acestuia.
Maruca Cantacuzino, fostă damă de companie a Reginei Maria a României
Maruca Cantacuzino, fostă damă de companie a Reginei Maria a României, se pretindea Prințesă, deși titlul ei era prin alianță, în urma căsătoriei cu Prințul Mihail Cantacuzino. După căsătoria cu Enescu în 1939, Maruca a refuzat să fie numită doamna Enescu, preferând titlul de Alteța Sa Prințesa Cantacuzino. Acest comportament snob și arogant a transformat viața lui Enescu într-un supliciu.
Conform mărturiilor, Maruca era tiranică și plină de mofturi. „Era o tirană, o sclifosită și o snoabă, arogantă, plină de vanitate, comodă... la telefon, dacă cineva cerea să vorbească cu doamna Enescu, nici măcar nu răspundea, dar dacă cerea să vorbească cu Alteța Sa, Prințesa Cantacuzino, atunci răspundea imediat”, scrie Vania Atudorei. Enescu, supus și temător, îi îndeplinea toate capriciile și își instruia musafirii să i se adreseze Marucăi doar cu titlul de Alteță.
Exploatarea și degradarea lui Enescu
Maruca îl exploata financiar pe Enescu, forțându-l să susțină numeroase concerte și lecții pentru a-și satisface luxul. Enescu, deși tot mai bolnav, își sacrifica sănătatea pentru a face față cerințelor exorbitante ale soției. Profesorul Vania Atudorei menționează că Enescu i-a mărturisit preotului Vasile Hațeganu: „Am ajuns la mila oricui, plin de datorii. Sunt cerșetor în lume”.
Starea precară a sănătății lui Enescu a culminat cu un accident vascular cerebral în 1954, care l-a lăsat parțial paralizat. În loc să îl îngrijească, Maruca l-a mutat la Hotelul Atala din Paris, motivând că nu este infirmieră.
George Enescu a murit pe 4 mai 1955, singur, într-o cameră de hotel, fără ca soția sa să fie lângă el. Maruca a refuzat să participe chiar și la parastasul de 40 de zile, pretextând că la Biserica Ortodoxă Română din Paris „se face politică”. După moartea lui Enescu, Maruca s-a retras într-un luxos hotel din Elveția, unde a trăit până la vârsta de 90 de ani. Mormântul lui George Enescu se află la cimitirul Père Lachaise din Paris, un loc de odihnă veșnică alături de alte mari personalități ale muzicii.
Viața personală a lui George Enescu, marcată de umilințele din partea soției sale, contrastează dureros cu strălucirea carierei sale muzicale. Profesorul Vania Atudorei scoate la lumină o latură întunecată a existenței marelui compozitor, subliniind suferințele și nedreptățile pe care le-a îndurat de la cea care ar fi trebuit să îi fie alături.
