Locul din România care ascunde multe comori naturale. Turiștii pot găsi lacuri glaciare cu nuanțe turcoaz, cascade și peșteri impresionante, dar și un drum de vis
În Munții Parâng avem parte de un peisaj sălbatic. Amfiteatrul stâncos al Parângului adăpostește lacuri glaciare care încântă turiștii cu nuanțele lor turcoaz, cascade albe și răsunătoare, peșteri misterioase și păduri bogate, scrie adevărul.ro.
Munții Parâng, străbătuți de cea mai înaltă șosea din țară
Munții Parâng fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Parâng-Șureanu-Lotrului, fiind cea mai mare ca suprafață dintre masivele muntoase ale României. De la est la vest măsoară aproximativ 50 de kilometri, iar de la nord la sud circa 25.
Munții Parâng sunt delimitați la vest de Valea Jiului, iar la est de râul Olteț și râul Lotru. La nord sunt delimitați de Munții Șureanu, prin valea râului Jiul de Est Spre sud, delimitarea este făcută de șirul depresiunilor Novaci, și Baia de Fier. Sunt străbătuți de cea mai înaltă șosea de la noi din țară, Transalpina, care ajunge până la altitudinea de 2.200 metri, oferind imagini rar întâlnite.
Printre cele mai sălbatice masive muntoase din România
Munții Parâng se remarcă prin masivitatea lor, care îi fac a fi asemănători cu Munții Făgăraș, iar multitudinea de lacuri glaciare (Mija, Câlcescu, Roșiile, Iezerul Înghețat) etc, îi aseamănă cu Munții Retezat fiind printre cele mai sălbatice masive muntoase din România.
Partea sa sudică se remarcă prin existența unor formațiuni calcaroase, care au dat naștere unor peșteri, cum ar fi: Peștera Muierilor, aflată pe valea Râului Galbena și Peștera Polovragi, aflată pe valea râului Olteț. Pe cuprinsul întinderii munților Parâng se găsesc un vârf muntos de peste 2.500 de metri, și anume vârful Parângul Mare, cu 2.519 m și trei vârfuri de peste 2.400 de metri: Gemănarea, cu 2.426 m, Stoinița, cu 2.421 m și Cârja cu 2.405 m și aproximativ 15 vârfuri de peste 2.300 m.
Legenda locului
Legendele spun că, demult, trei ursitoare au fost fascinate de frumusețea Parângului și l-au binecuvantat să fie locuit de un popor harnic și viteaz, geto-dacii. Apoi, multumițe de realizările acestui neam, l-au trimis în mijlocul lui pe Zamolxe, zeul suprem al dacilor, care i-a călăuzit de-a lungul timpului.
Bătrânii locului mai povestesc ca într-o peștera din munți s-ar fi retras și zeul dac al ploilor, Gebeleizis. Când ascunzătoarea i-a fost descoperită, a fost nevoit să facă o ințelegere cu oamenii și să dea precipitații pentru ca vegetația să crească din abundență. De atunci, Parângul are flori colorate, iarba inaltă și copaci falnici, cu coroane mari, prin care abia razbate soarele.
