Nume de cod „Gaița”. Ce spunea Securitatea despre Maria Tănase. Adevărul despre viața celebrei artiste
Maria Tănase a fost o figură luminoasă, o privighetoare a cântecului românesc, dar și subiectul unui dosar întins pe două decenii la Securitatea comunistă. Dosarul, cunoscut ca "Dosarul I 157076," păstrat astăzi în Arhivele CNSAS, oferă o privire fragmentată asupra vieții celebrei artiste, traversând regimuri și păstrând amintirea unei voci unice în istorie.
O gaiță în ochii securității
În contrast cu privighetoarea adorată de public, Securitatea a numit-o pe Maria Tănase „Gaița”. Dosarul său de urmărire era un caleidoscop de șoapte, bănuieli și acuzații, prezentând o imagine diferită a artistei. Într-o declarație din 1953, folcloristul Harry Brauner, un apropiat al Mariei Tănase, a relatat o posibilă amenințare din partea serviciilor de spionaj britanice. Acest mesaj cifrat sugera că Maria ar putea fi expusă dacă nu cooperează. Brauner a fost ulterior arestat, iar aceasta a fost doar una dintre umbrele care au acoperit viața tumultoasă a artistei.
Comunismul și încercarea de înghețare a unei voci unice
În perioada comunistă, personalitatea și magia artistică a Mariei Tănase au fost restrânse într-un cub de gheață. Artistă cu un repertoriu bogat și un aplomb intelectual, ea a fost redusă la statutul de cântăreață lirică cu normă fixă și prestatoră de servicii proletare. Controlul asupra repertoriului ei și interdicția de a efectua turnee în străinătate au fost doar câteva dintre restricțiile impuse. Cu toate acestea, Maria a rămas autentică, continuând să ofere publicului său bucuria cântecului popular.
Prima urmărire oficială și notele secrete
În 1953, Securitatea a inițiat oficial o verificare asupra cântăreței, acuzând-o de spionaj. Microfoanele au fost instalate în casa frecventată de "elemente dubioase," iar familia Tănase-Papadopolu a fost supusă unei monitorizări stricte. Dosarul prezintă și mesaje codate primite de la surse cu grade mari în serviciul de informații englez, sugerând un teren fragil și plin de tensiune.
"Vreau să Plec!" - confruntarea cu limitele regimului
În ciuda închiderii oficiale a acțiunii de urmărire, rețeaua informativă a continuat să strângă date. În 1957, după ani de restricții, Maria Tănase părea decisă să părăsească țara. Discuții înregistrate la Hotelul "Athénée Palace" dezvăluie o artistă neclintită în fața argumentelor conform cărora "dincolo" ar fi mai bine. Cu toate acestea, ea a rămas fidelă ideii de a rămâne în străinătate, unde s-ar putea exprima liber și ar fi apreciată pentru autenticitatea ei.
