Pe 4 martie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Gherasim de la Iordan. Rugăciunea pe care trebuie să o spui, în această zi, ca să scapi de griji și de boli
Pe 4 martie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Gherasim de la Iordan, un mare ascet al secolului al VII-lea, cunoscut pentru minunile pe care Dumnezeu le-a săvârșit prin el.
Viața Sfântului Gherasim
Sfântul Gherasim s-a născut în Asia Mică, unde a fost crescut în credință și evlavie. A ales calea monahală de tânăr, retrăgându-se în pustiul Tebaidei pentru a se dedica rugăciunii și nevoințelor duhovnicești. După o perioadă de ucenicie în diverse mănăstiri, s-a stabilit în deșertul din apropierea Iordanului, unde a fondat un așezământ monahal care există și astăzi.
Ceea ce l-a făcut renumit pe Sfântul Gherasim nu a fost doar severitatea posturilor și a vieții sale de rugăciune, ci și blândețea și dragostea pe care o avea față de toate ființele vii, inclusiv față de animale.
Prietenia cu un leu
O legendă binecunoscută despre Sfântul Gherasim relatează că, într-o zi, acesta a întâlnit un leu care suferea cumplit din cauza unui spin întepenit într-una dintre labele sale. Sfântul i-a scos spinul, iar din acel moment, leul a devenit loial starețului, urmându-l peste tot ca un ucenic credincios. Cuviosul l-a răsplătit dăndu-i o sarcină specifică: aceea de a păzi catârul care aducea apă de la Iordan la mănăstire.
Într-o zi, negustorii care treceau prin zonă au furat catârul, iar când leul s-a întors fără el, Sfântul Gherasim l-a certat, crezând că l-a mâncat. Drept pedeapsă, leul a fost pus să care el însuși apa de la râu. După o vreme, negustorii s-au întors pe același drum, iar leul, recunoscând catârul, l-a adus înapoi la mănăstire, spre uimirea tuturor. Sfântul, dăruindu-i din nou libertatea, l-a numit "Iordan". Leul a continuat să-l viziteze pe Sfântul Gherasim până la moartea acestuia. Se spune că, atunci când sfântul a trecut la cele veșnice, leul a venit la mormântul lui, a răcnit de durere și a murit de tristețe.
Rânduielile monahale
Mănăstirea fondată de Sfântul Gherasim de la Iordan se distinge prin rânduielile sale stricte, pe care le-a instituit în timpul vieții sale:
- Monahii petreceau cinci zile pe săptămână într-o izolare completă, lucrând la confecționarea de coșuri și covoare din trestie.
- Se hrăneau doar cu pâine uscată și curmale.
- Ușile chiliilor rămâneau mereu deschise pentru orice străin care ar fi avut nevoie de ajutor.
- Sâmbăta și duminica, monahii participau la slujbe și aveau o masă comună cu puține legume și vin.
- Fiecare monah avea o singură haină și trăia în cea mai aspră simplitate.
Sfântul Gherasim s-a impus ca un model de smerenie, devotament și credință, inspirând generații întregi de monahi să urmeze calea sa de renunțare la cele lumești și de slujire neîntreruptă a lui Dumnezeu.
Sfântul Gherasim a adormit întru Domnul în anul 475, iar moaștele sale au rămas mult timp un izvor de binecuvântare pentru credincioșii care veneau la mănăstire să se roage. Mănăstirea sa, aflată încă în picioare aproape de Ierihon, rămâne un loc de pelerinaj important pentru creștinii ortodocși din întreaga lume.
Rugăciunea pe care trebuie să o spui mâine pentru a scăpa de griji și boli
„Sfinte Gherasim, podoabă ocrotitorule al ortodocșilor, primește puțînă mea rugăciune pentru (numele), care mult se chinuiește. Știu că ai primit darul de a-i ajută pe cei chinuiți de duhurile necurate, și pentru această te rog să îi dezlegi de legăturile diavoleșți cu care este legat. Arată-ți și acum puterea, sfinte, ajutând această făptură care mult pătimește. Știu că pe tânărul care vroia să își curme viață, aruncându-se din clopotniță, nu doar că l-ai ținut în viață, ci l-ai și izbăvit de diavolul care îl chinuia. Știu că pe femeia pe care diavolul voia să o înece ai ținut-o în chip minunat deasupra apei până ce maicile au venit să o ajute. Și nu numai că nu a murit, dar prin rugăciunile tale a și scăpat din ghearele diavolului care o chinuia.
Mare este durerea părinților care suferă văzându-și copiii pătimind, mare este durerea rudelor când un om este bântuit de duhurile necurate. Vezi durerea inimii mele, sfinte nu mă lasă. Știu că rugăciunea mea este slabă, dar nu pentru credință mea, ci pentru iubirea ta față de neamul creștinesc te rog cu inima zdrobită : îndură-te, sfinte, și alungă de la (numele) toată lucrarea drăcească , pentru că el, cunoscând puterea dumnezeiască, să ducă o viață bineplacuta lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții sale, mulțumindu-ți pentru ajutorul primit și lăudându-l pe Dumnezeu, Cel ce este minunat întru Sfinții Săi. Amin”.
