Povestea impresionantă a fiicei lui Ștefan cel Mare. Cum a ajuns să fie considerată cea mai puternică femeie din Rusia
Elena Mușat, cunoscută în istoria Rusiei ca Olena Voloșanca, a fost fiica marelui voievod moldovean Ștefan cel Mare și a devenit una dintre cele mai influente femei la curtea Moscovei. Povestea vieții ei este una de roman, marcată de urcușuri și coborâșuri, de intrigi și conflicte. Deși publicul larg este mai familiarizat cu fiii lui Ștefan cel Mare, precum Bogdan al III-lea „cel Chior” și Petru Rareș, povestea fiicelor sale este mai puțin cunoscută. Dintre acestea, viața Olenei se distinge printr-o serie de evenimente dramatice, fiind la un moment dat chiar cauza unei tensiuni diplomatice între Moldova și Cnezatul Moscovei.
Frumoasa prințesă cu sânge ucrainean
Olena s-a născut în anul 1466, la Suceava, fiind fiica lui Ștefan cel Mare și a primei sale soții, Evdochia de Kiev. Mama sa, Evdochia, era o prințesă ucraineană, sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici. Deși Evdochia a murit tânără, probabil din cauza complicațiilor unei nașteri, legătura dintre Ștefan cel Mare și fiica sa Olena a rămas puternică, reflectată într-o corespondență activă după căsătoria Olenei. Crescută la curtea de la Suceava, Olena a beneficiat de o educație potrivită statutului său, dar puține detalii sunt cunoscute despre copilăria ei, scriu cei de la Adevărul.
Ascensiunea către putere
Conform istoricilor Alexandru Papadopol Callimachi și Nicolae Iorga, Olena s-a căsătorit în adolescență cu Ioan cel Tânăr, fiul cneazului Ivan al III-lea al Moscovei. Această alianță matrimonială a fost favorizată de dorința lui Ștefan cel Mare de a întări legăturile politice cu Moscova, o putere emergentă în estul Europei. Nunta a avut loc în Moldova, la Biserica de la Mirăuți, acolo unde era înmormântată mama Olenei, iar după ceremonie, tânăra prințesă s-a mutat la Moscova alături de soțul său și un alai impresionant de boieri și curteni moldoveni.
La un an după căsătorie, Olena a dat naștere unui fiu, Dimitrie, care a devenit moștenitorul prințului Ivan. Olena a fost apreciată la curtea moscovită pentru frumusețea, carisma și puterea ei de caracter, fiind iubită de boieri și de socrul ei, Ivan al III-lea, care o numea cu afecțiune „Voloșanca”, adică valaha. În 1498, fiul ei Dimitrie a fost proclamat oficial moștenitor al tronului Moscovei, în urma unei ceremonii solemne la catedrala Uspeniei din Moscova.
Ce s-a întâmplat după moartea prematură a soțului ei, Ivan cel Tânăr
După moartea prematură a soțului ei, Ivan cel Tânăr, în 1490, Olena a intrat într-o perioadă de lupte și intrigi dinastice. Soacra sa, Sofia Paleologa, o prințesă bizantină ambițioasă și intrigantă, dorea ca fiul ei Vasile să devină moștenitor în locul lui Dimitrie. Se zvonește că Sofia a orchestrat chiar și asasinarea lui Ivan cel Tânăr, prin otrăvirea sa de către un medic evreu numit Leon, cu scopul de a deschide calea fiului său spre tron. Cu toate acestea, sprijinul pe care Olena îl avea de la Ivan al III-lea și afecțiunea boierilor ruși i-au permis să supraviețuiască primei serii de comploturi și să-l mențină pe Dimitrie ca moștenitor.
Însă, în 1502, puterea Olenei și a fiului ei s-a prăbușit brusc. Ivan al III-lea, influențat de soția sa Sofia, a anulat decizia anterioară, proclamându-l pe Vasile ca moștenitor al tronului. Olena și Dimitrie au fost întemnițați într-o cetate, iar zvonurile privind motivele căderii lor din grație au variat de la intrigi politice și mituire a boierilor de către Sofia până la apartenența Olenei la un cult schismatic numit „iudaizanții”.
Olena a murit în captivitate
Olena a murit în captivitate în 1505, fără a-și mai recâștiga libertatea. Fiul ei, Dimitrie, a fost eliberat abia pe patul de moarte al lui Ivan al III-lea, dar nu a reușit să obțină vreodată puterea. În Moldova, Ștefan cel Mare, preocupat de soarta fiicei și nepotului său, a încercat să obțină informații despre ei prin intermediul hanului tătar Mengli Ghirei și se pare că a fost la un pas de a porni un război împotriva Moscovei pentru a răzbuna umilința suferită de familia sa. În cele din urmă, problemele interne și complicațiile politice l-au determinat să renunțe la acest plan.
