Povestea impresionantă a singurei autoare din România care a luat Premiul Nobel. A fost amenințată și obligată să plece din țară
Herta Müller, singura autoare cu origini românești care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură, nu a avut deloc o viața bună la noi țară, înainte ca, practic, să fie gonită de comuniști în Republica Democrată Germană, adică Germania de acum.
Cât a trăit în România, Herta Müller, care are și origini nemțești, a fost urmărită și intimidată de Securitate și, până la urmă, alungată în Germania de Vest, unde a reușit să-și ducă visurile la bun sfârșit.
Herta Müller s-a născut pe 17 august 1953, în Nițchidorf, Timiș, România. Tatăl ei a fost un șvab bănățean și, ca mulți alți cetățeni români de naționalitate germană, a fost înrolat în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS, iar după război își câștiga existența fiind șofer de camion.
La fel care marea majoritate a populației germane din România de atunci, mama Hertei Muller, după accederea comuniștilor la putere, a fost deportată în Uniunea Sovietică în anul 1945. Acolo a fost deținută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată. Fostul lagăr de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei.
În romanul ei, Atemschaukel (Leagănul respirației), publicat la München în anul 2009, Herta Müller a prelucrat aspecte privind deportarea germanilor originari din România în Uniunea Sovietică.
Persecuția în România comunistă
Începând cu anul 1970, Herta Müller a fost apropiată de Aktionsgruppe Banat, un grup format din studenți și scriitori șvabi bănățeni, care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul din România comunistă.
Această atitudine a adus-o atunci, inevitabil, în atenția Securității. În alocuțiunea rostită la Stockholm, pe 10 decembrie 2009, Herta Müller i-a omagiat pe prietenii ei din Aktionsgruppe:
„Din fericire am întâlnit în oraș [la Timișoara] o mână de tineri poeți din Grupul de Acțiune Banat. Fără ei nu aș fi citit cărți și nu aș fi scris nicio carte. […] Cu ajutorul acestor prieteni am supraviețuit. Fără ei n-aș fi rezistat represiunilor. Mă gândesc astăzi la acești prieteni. Și la cei pe care Securitatea îi are pe conștiință și care se află astăzi în cimitire.”
După 1977, Müller a făcut parte și din cenaclul literar (Literaturkreis) „Adam Müller-Guttenbrunn”, cenaclu afiliat Asociației Scriitorilor din Timișoara.
Atunci, un grup de zece poeți tineri au debutat cu versuri în antologia de poeme tradusă în 1982 în limba română, „Vînt potrivit pînă la tare”, grup din care făcea parte Herta Müller alături de colegii săi Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok, Rolf Bossert, Horst Samson etc.
Apoi, ca urmare a publicării volumului, Herta Muller primește un post de traducătoare, de altfel un post privilegiat, la întreprinderea „Tehnometal”, angajarea pe acest post cautat a fost posibila doar fiindcă Nikolaus Berwanger și directorul uzinei Tehnometal, Pitzer, au fost prieteni apropiați.
Viața și-a trăit-o lucrând în calitate de profesoară suplinitoare în diferite școli, între altele în Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara și la câteva grădinițe, precum și acordând ore particulare de germană. Biografia ei este prezentată în volumul „Regele se înclină și ucide”.
Volumul de debut, cenzurat la maxim
Volumul de debut, „Niederungen” - „Ținuturile joase”, a apărut în 1982, dar a fost cenzurat masiv de Securitate, volumul fiind totodată premiat de Uniunea Tineretului Comunist la secțiunea „lucrări în limbile naționalităților conlocuitoare".
Peste doi ani, cartea a fost publicată și în Republica Federală Germania, exact așa cum fusese scrisă de autoare. Reacția autorităților din România a fost dură: i s-a interzis să mai publice.
Raportată la Securitate
Ca membru al cenaclului „Adam Müller-Guttenbrunn”, Franz Thomas Schleich a raportat Securității că prima carte scrisă de Müller, „Niederungen” („Depresiuni”), conține „orientări anti-statale”. Concret, într-o notă datată la 16 martie 1982, „Voicu” scria:
„Critică și iar critică, o critică atât de destructivă, încât te întrebi, ce rost au aceste texte?!” Această notă a fost folosită de Securitate ca dovadă justificativă pentru începerea dosarului de urmărire informativă (D.U.I.) a Hertei Müller.
Începând cu 1982 i s-au permis trei vizite în Germania Federală, din care se reîntoarce în România. Herta Müller a emigrat în februarie 1987 în Republica Federală Germania, împreună cu soțul ei de atunci, scriitorul Richard Wagner. În prima jumătate a anului 1989 a fost afectată de moartea lui Roland Kirsch, scriitor din Banat, găsit spânzurat pe 3 mai 1989 în locuința sa din Timișoara, se arată pe pagina autoarei de Wikipedia.
