Povestea Ioanei, un copil abandonat care, la 20 de ani, și-a găsit mama biologică pe Facebook. „Nu i-am cerut prietenia”
A avut o copilărie fericită în care nu i-a lipsit nimic. Părinții adoptivi i-au dăruit tot ce își putea dori un copil. Azi are 26 de ani, lucrează la Direcția de Protecție a Copilului Covasna, unde o parte dintre copii au avut același început în viață ca și ea: au fost abandonați. Ioana a vorbit despre viața ei și despre momentul în care, împinsă de curiozitate, și-a căutat mama biologică.
Povestea Ioanei, un copil abandonat
Ioana (Janka) Szántó, azi în vârstă de 26 de ani, a fost abandonată la naștere în maternitatea din Timișoara. Avea 5 luni când a fost adoptată de o familie din Sfântu Gheorghe.
S-a bucurat toată viața de un cămin și o familie iubitoare.
„Părinții mei și-au dorit să adopte o fetiță, iar pentru că în județul Covasna nu au găsit, au ajuns, prin intermediul unei fundații, la Timișoara, unde mă aflam eu. Aveam 5 luni când m-au luat acasă. Eram foarte mică și foarte bolnavă, însă ei m-au vindecat atât fizic, cât și sufletește. Demersurile au început în primăvara anului 1998, iar în octombrie 1998 eram acasă”, își începe povestea Ioana publicată pe site-ul totuldespremame.ro.
„Am știut de mică faptul că sunt adoptată. Ca să-mi fie mai ușor să-mi accept situația, părinții îmi spuneau frecvent povestea Rățușca cea urâtă. (...) «Tu ești a noastră și vei rămâne a noastră pentru totdeauna» – această frază, pe care părinții mei o repetau în legătură cu povestea, m-a ajutat să trec peste multe dificultăți și gânduri chinuitoare, mi-a oferit siguranță”, își aduce aminte tânăra din Sfântul Gheorghe.
A vrut să știe cu cine seamănă
La un moment dat Ioana a simțit nevoia de răspunsuri și a fost curioasă să afle cine îi sunt părinții biologici, de la cine a moștenit trăsăturile fizice.
„Pe măsură ce timpul a trecut, am devenit din ce în ce mai curioasă în legătură cu trecutul meu și cu părinții mei biologici.
Mama mi-a arătat primul meu certificat de naștere, care conținea numele mamei mele biologice, dar, în ciuda căutărilor pe internet, nu am găsit-o. Am închis acest subiect în mine timp de câțiva ani, dar, la 20 de ani, curiozitatea a început din nou să mă frământe și, de această dată, nu am mai lăsat-o deoparte”.
„Am găsit-o pe Facebook. Nu i-am cerut prietenia”
În România, datele de adopție sunt confidențiale. Părintele care renunță la copil nu poate să îl mai caute, dar copilul poate să își caute familia biologică, mai ales în cazuri urgente cum ar fi o boală genetică.
„Eram studentă, în sesiune, iar într-un moment de oboseală, am început din nou să răsfoiesc internetul și am tot căutat, până am găsit o pagină care relata că o femeie cu numele mamei mele biologice s-a căsătorit cu un bărbat din Germania.
Am pornit pe această pistă: am căutat bărbatul pe Facebook și am dat peste mama mea biologică. A fost o mare surpriză: am răsfoit toate pozele, am încercat să îmi fac un arbore genealogic și căutam asemănări. Dar nu i-am cerut prietenia”, povestește tânăra.
La scurt timp de la acest moment, Ioana a primit un răspuns oficial că mama sa locuiește în Germania și că nu a mai născut alți copii.
Regăsirea
„Era suficient să știu că femeia pe care am găsit-o pe Facebook este aceeași despre care vorbeau autoritățile din București. Mama mea biologică. Apoi, fiind adepta impactului dramatic, am felicitat-o printr-un email de ziua ei: i-am povestit despre mine, am menționat că sunt studentă, am descris cum mi s-a desfășurat viața. Am atașat și fotografii cu mine și părinții mei.
La scurt timp, am primit răspuns. Era foarte fericită că i-am scris, a spus că este încântată și că va lua legătura imediat cu tatăl meu biologic. Am fost surprinsă. Te aștepți să îți apară mama biologică, dar de obicei șansele ca tatăl să revină sunt destul de reduse. La scurt timp, am primit un mesaj pe WhatsApp de la tatăl meu biologic. Mesajele lui erau pline de amabilitate și reținere, era curios și interesat. Niciunul dintre ei nu a fost insistent”.
(...) Ne-am întâlnit la Cluj, împreună cu bunicii mei biologici. A fost o senzație ciudată să stai față în față cu femeia care ți-a dat viață și care apoi a renunțat la tine. Am fost mai emoționată decât înaintea oricărei întâlniri. Nu știam la ce să mă aștept, aveam sentimente ciudate în suflet. Acestea s-au risipit imediat ce ne-am întâlnit.
M-a așteptat în centrul orașului; când am văzut-o, am știut imediat că este ea. Zâmbea, iar când m-am apropiat de ea, m-a pupat și m-a îmbrățișat. Ne-am așezat într-o cafenea și am vorbit mult, despre diverse subiecte. Am constatat că vivacitatea mea i-o datorez, vorbea mult, la fel ca mine.
A adus și un cadou, o pereche de cercei din aur, pe care îi port adesea. Sunt frumoși și discreți”, își spune Ioana povestea cu final fericit.
Mama biologică i-a arătat Ioanei o fotografie cu ea când avea patru ani. O primise de la părinții adoptivi la rugămintea ei.
„Fotografia o avea la ea, era șifonată, se vedea că a purtat-o mult”, a mai scris Ioana.
