Povestea tristă a genialei Isadora Duncan. Un talent uriaș, o viață plină de tragedii și o premoniție care înfioară
Despre Isadora Duncan se spune că a inventat dansul. S-a născut în America în familia unui bancher. A studiat până la doar 10 ani, dar a devenit celebră în toată lumea prin talentul ei în dans. A cunoscut celebritatea și a fost îngenunchiată de mari tragedii. Toți cei trei copii pe care i-a născut au murit în mod tragic. A avut parte de un sfârșit cumplit. Cu doar câteva minute înaintea accidentului teribil și-a luat la revedere de la cei din casă spunând: „Adio, prieteni! Plec spre glorie!”
Dezamăgită de rigiditatea baletului, invetează noi mișcări de dans
Isadora Duncan s-a născut la San Francisco pe 26 mai 1877, fiind cea mai mică dintre cei patru copii ai bancherului Joseph Charles Duncan și ai lui Mary Isadora Gray. Sătulă de infidelități, mama Isadorei a divorțat. Câțiva ani mai târziu, tatăl ei, Joseph Duncan, cea de-a treia lui soție și fiica lor au murit în 1898, când vaporul britanic de pasageri SS Mohegan s-a scufundat în largul coastei Cornwall-ului.
Viitoarea artistă a urmat școala de la șase la zece ani, dar a renunțat la studii și a început să muncească încă din adolescență, dând cursuri de dans unor copii din oraș.
În 1896, Isadora a ajuns la Chicago, a participat la audiții pentru multe companii de teatru și și-a găsit în cele din urmă un loc în trupa lui Augustin Daly, cu care a plecat la New York, unde a urmat câteva cursuri cu Marie Bonfanti, dar a fost rapid dezamăgită de balet.
Simțindu-se insuficient apreciată în America, tânăra s-a mutat la Londra în 1898, unde a devenit rapid cunoscută și a început să câștige mulți bani. De la Londra, a călătorit la Paris și a câștigat și aici admirația publicului, devenind foarte iubită pentru tehnicile ei inovatoare, atât de diferite în comparație cu rigiditatea baletului clasic.
Petrecerea la care s-au băut 900 de sticle de șampanie
În 1911, designerul francez Paul Poiret a închiriat un conac în La Celle-Saint-Cloud, unde organiza petreceri fastuoase. La una dintre ele, supranumită “La fête de Bacchus”, desfășurată pe 20 iunie 1912, Isadora Duncan, care purta o rochie de seară de inspirație antică proiectată de Poiret, a dansat pe mese printre cei 300 de invitați, iar martorii au povestit că în acea seară s-au băut 900 de sticle de șampanie.
A înfiat legal șase fete
A deschis școli de dans în Berlin, Paris și Moscova. Despre școala de dans din Berlin se spune că a fost locul de naștere al “Isadorabilelor” (Anna, Maria-Theresa, Irma, Liesel, Gretel și Erika), protejatele Isadorei Duncan, cele care îi vor duce mai departe moștenirea artistică. Marea dansatoare le-a adoptat legal pe toate cele șase fete în 1919, astfel că acestea au primit numele ei de familie.
Isadora a născut trei copii. Toți au murit
Artista a avut trei copii, toți născuți în afara căsătoriei. Prima care a venit pe lume, Deirdre Beatrice, era fiica designerului de teatru Gordon Craig și al doilea copil, Patrick Augustus, era fiul lui Paris Singer, al 22-lea din cei 24 de copii ai magnatului american Isaac Singer. Ambii s-au înecat la Paris în 1913, după ce mașina în care se aflau cu dădaca lor a căzut în Sena.
În autobiografia sa, artista povestește că a implorat un tânăr italian, sculptorul Romano Romanelli să se culce cu ea pentru că era disperată să aibă un alt copil. A rămas însărcinată și a născut un fiu pe 13 august 1914, dar bebelușul a murit la scurt timp după ce a venit pe lume.
Bisexuală și comunistă
Atât în viața profesională, cât și în cea privată, Isadora Duncan a încălcat standardele tradiționale. Era bisexuală și atee și vorbea mereu despre simpatiile ei comuniste. În timpul ultimului turneu în Statele Unite, în 1922–1923, a fluturat o eșarfă roșie în timp ce își dezvelea sânii pe o scenă din Boston, spunând: “Acesta este roșu! La fel sunt și eu!”
În 1921, când Isadora Duncan locuia la Moscova, l-a cunoscut pe poetul Serghei Esenin, cu optsprezece ani mai tânăr decât ea. Pe 2 mai 1922 cei doi s-au căsătorit, dar căsnicia nu a durat decât un an. La doi ani după divorț, poetul a fost găsit mort într-o cameră de hotel.
Sfârșitul
În noaptea de 14 septembrie 1927, pe când se afla la Nisa, în Franța, artista, care avea 50 de ani, s-a urcat într-un automobil de lux, decapotabil. Purta la gât o eșarfă lungă, pictată manual, creată de artistul de origine rusă Roman Chatov.
În timp ce se urca în mașină, le-ar fi spus prietenilor cu care petrecuse până atunci: “Adieu, mes amis. Je vais à la gloire!” (“Adio, prieteni. Mă duc spre glorie!”).
Imediat ce automobilul s-a pus în mișcare pe Promenade des Anglais, eșarfa de mătase pe care Isadora o purta în jurul gâtului a alunecat de pe umerii săi și s-a prins în butucul roții din spate a mașinii. Autovehiculul s-a oprit brusc, iar șalul a tras cu putere capul pasagerei spre spate și pur și simplu i-a frânt gâtul. Isadora a fost dusă la spital, dar era deja decedată. Trupul artistei a fost incinerat, iar cenușa a fost depusă lângă urnele copiilor ei din columbarul de la cimitirul Père Lachaise din Paris.
Sursa: Isadora Duncan International Institute
