Scriitorul român care s-a culcat cu peste 4000 de femei. Soția lui: „Sigur c-am fost şi geloasă, dar nu să-i fac scene”
Ion Barbu, cunoscut de români drept „cel mai mare poet dintre matematicieni și cel mai bun matematician dintre poeți,” a avut o viață tumultuoasă marcată de relații amoroase, consum de droguri și crize de nervi monumentale.
Poemul „Riga Crypto și Lapona Enigel” este considerat de critici una dintre capodoperele literaturii române. Cu toate acestea, cei care au fost nevoiți să îl memoreze sau să analizeze ascunzișurile compoziției îl consideră un adevărat blestem.
Detaliile mai puțin cunoscute despre viața lui Ion Barbu
Puțini cunosc însă detaliile vieții lui Ion Barbu, pe numele său real Dan Barbilian, și modul în care acesta a scormonit în adâncurile minții sale pentru a crea un astfel de poem.
Că Dan Barbilian și-a ales pseudonimul Ion Barbu pentru a-și semna creațiile literare este bine cunoscut. Însă viața tumultuoasă a acestui matematician-poet este mai puțin știută. Ion Barbu a fost renumit pentru slăbiciunea sa față de femei.
Nimeni nu poate estima cu exactitate câte muze au trecut prin așternuturile sale, dar se spune că ar fi renunțat să-și contabilizeze cuceririle după numărul 4000, multe dintre aceste aventuri având loc în timpul căsniciei sale. Greta, soția sa, a continuat să trăiască alături de el, în ciuda escapadelor lui amoroase.
Ea mărturisea: „Sigur c-am fost şi geloasă, dar nu să-i fac scene. Uneori nu a fost uşor să lupt cu sentimentul ăsta. Cu timpul însă, rămâne doar ce-a fost frumos. Dar era într-adevăr un bărbat curtat oriunde îşi făcea apariţia. Normal că atrăgând atenţia, nu putea rămâne în umbră. Era vivace, ochii lui sclipitori, ah, tempi pasati. Nu era un molâu, ştiam că trebuie să rezist. Am fost mândră de el.”
Ce amante celebre a avut Ion Barbu
Printre cele care au avut de-a face cu Ion Barbu s-au numărat și femei celebre, una dintre acestea fiind Nina Cassian. Ea a vorbit deschis despre relația lor:
„L-am cunoscut pe Ion Barbu la cenaclul lui Miron Radu Paraschivescu. I-am lăsat manuscrisul meu, «La Scara 1/1» şi, în curând, mi-a telefonat şi m-a invitat la Capşa. Făcuse adnotări la volum ultralaudative (mare poezie etc.), dar îmi refuza poeziile în limba spargă.
(…) Eram inconştientă. Ştiam că e un geniu lângă mine, de asta nu m-am îndoit niciodată. Dar nesăbuinţa tinereţii constă în a dori să loveşti în ceea ce slăveşti. E o prostie pe care am s-o regret toată viaţa. Adică eu aveam, în ’46, vreo… 22 şi el, 52, sau aşa ceva.
Dar arăta cu mult mai bătrân. Pentru că avea o mustaţă de morsă, care îi acoperea gura, avea părul cărunt… M-a atras… Eram la picioarele lui din punct de vedere literar, poetic. Adică nici nu mă gândeam la o posibilă comparaţie.
De fapt nu e vorba de atracţie aici. A fost o fascinaţie. Eu am fost pur şi simplu o subalternă în preajma lui. Nu m-a modificat nici ca poet, nici ca intelectual, nici ca femeie, decât că m-a speriat punându-mă într-o lumină orbitoare”.
Viața și creația lui Ion Barbu reflectă o dualitate remarcabilă între rigoarea matematică și efervescența poetică, făcându-l un personaj fascinant și complex al culturii române.
