Singurul animal care a învățat să folosească semaforul. La ce îi folosește această îndemânare
Într-un oraș aparent obișnuit, o pasăre de pradă a reușit ceea ce niciun alt animal nu a făcut până acum: a învățat să folosească semaforul.
Nu pentru a traversa strada, ci pentru a deveni un vânător mai eficient. Este vorba despre un șoim Cooper, care a surprins un cercetător cu inteligența și adaptabilitatea sa uimitoare.
Un comportament neașteptat, descoperit întâmplător
Dr. Vladimir Dinets, cercetător la University of Tennessee, povestește cum a observat acest comportament unic într-o intersecție aflată aproape de locuința sa, scrie Eurek Alert.
Zona nu era foarte aglomerată, însă, în anumite dimineți, când cineva apăsa butonul pentru trecerea de pietoni, semaforul roșu se menținea mai mult timp.
Asta ducea la formarea unui șir de mașini care se întindea până la un copac mic, cu o coroană deasă – locul perfect pentru o ambuscadă.
Într-o dimineață de iarnă, în timp ce își ducea fiica la școală, cercetătorul a observat cum un șoim a ieșit din acel copac, a zburat la joasă altitudine printre mașini și a atacat fulgerător o curte învecinată. Câteva zile mai târziu, scena s-a repetat. Ce căuta șoimul acolo?
Firimituri, vrăbii și... oportunitate
Curtea vizată era locuită de o familie numeroasă care lua frecvent masa afară. Dimineața, firimiturile rămase atrăgeau un stol de păsări mici – vrăbii, porumbei, uneori grauri – adică pradă ideală pentru un prădător. Însă șoimul nu ataca la întâmplare. Ci doar atunci când semaforul roșu era activat, iar mașinile formau o barieră perfectă până la copac, oferindu-i acoperire.
Mai mult, semaforul emitea și un semnal sonor pentru persoanele cu deficiențe de vedere – un indiciu pe care pasărea l-a învățat să-l asocieze cu apariția acelei bariere protectoare.
O strategie complexă, născută din observație
Acest comportament dezvăluie un tip rar de inteligență la animale: abilitatea de a recunoaște un tipar artificial, de a înțelege legătura cauză-efect și de a o integra într-o strategie de vânătoare. Pasărea nu doar că înțelesese relația dintre sunetul semaforului și prezența mașinilor, ci și memorase harta zonei. În momentul atacului, nu mai vedea prada – zbura în orb, ghidându-se exclusiv după memoria spațială.
Șoimul era tânăr și, probabil, un migrant ajuns recent în oraș. Cu toate acestea, în doar câteva săptămâni, reușise să decodeze semnalele rutiere și tiparul traficului urban, pentru a-și crește șansele de succes la vânătoare.
Nu e un caz izolat: păsările și mașinile
Deși acest șoim e poate singurul care a învățat să folosească un semafor, alte păsări au demonstrat o capacitate impresionantă de adaptare la mediul urban și tehnologia umană. Ciorile aruncă nuci sau scoici pe asfalt pentru a fi sparte de roți, corbii patrulează autostrăzile americane în căutare de hoituri, iar unele păsări mici folosesc mașinile în mișcare drept adăpost mobil împotriva prădătorilor.
În orașele din Ucraina, șoimii folosesc tramvaiele sau automobilele pentru a se apropia nevăzuți de pradă. Adaptabilitatea acestor creaturi nu mai e doar un avantaj evolutiv – devine o chestiune de supraviețuire într-un mediu ostil, plin de cabluri, geamuri și pericole neașteptate.
Inteligența – cheia supraviețuirii în jungla urbană
Dr. Dinets conchide că acest tip de comportament poate fi cheia succesului pentru unele specii de păsări de pradă, precum șoimii Cooper, în mediile urbane. Orașul nu e un habitat natural pentru un prădător mare, care are nevoie de hrană vie, dar unele dintre aceste păsări au învățat să transforme obstacolele în oportunități.
În iarna următoare, același șoim – de data aceasta adult – a fost văzut vânând în același mod. Însă când semnalul sonor s-a defectat și familia din acea curte s-a mutat, păsările au dispărut. A fost o lecție temporară de adaptare, dar una care spune multe despre limitele inteligenței în regnul animal.
