Solstițiul de iarnă și credințele populare. De ce nu e bine să ieși singur noaptea
Marți are loc cea mai scurtă zi din an, cu o durată de doar 8 ore și 50 de minute, în timp ce noaptea va fi cea mai lungă, întinzându-se pe 15 ore și 10 minute.
Acest moment marchează un prag important în calendarul astronomic, dar și unul încărcat de semnificații simbolice în tradiția populară.
Începutul iernii astronomice este marcat de solstițiul de iarnă, momentul în care Soarele apune în cea mai scurtă zi a anului și începe cea mai lungă noapte. În anul 2021, solstițiul de iarnă a avut loc pe 21 decembrie, la ora 17:59, ora României. După acest moment, durata zilelor începe să crească treptat, iar nopțile se scurtează, până la solstițiul de vară.
Solstițiul de iarnă marchează prima zi a iernii astronomice în emisfera nordică și reprezintă punctul în care ziua are durata minimă din an. Fenomenul este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mișcarea reală a Pământului în jurul Soarelui.
La data de 21 decembrie, Soarele răsare cu 23° 27’ la sud de punctul cardinal est și apune cu același unghi față de vest. Din acest motiv, ziua are doar 8 ore și 50 de minute, în timp ce noaptea ajunge la 15 ore și 10 minute, potrivit informațiilor publicate de Observatorul Astronomic „Amiral Urseanu”.
Cea mai lungă noapte din an, între magie și teamă
Dincolo de explicațiile științifice, solstițiul de iarnă este însoțit de numeroase tradiții și superstiții transmise din generație în generație. În credințele populare, acest moment este văzut ca o confruntare simbolică între lumină și întuneric, între bine și rău, iar cea mai lungă noapte din an este considerată una încărcată de energii speciale.
Una dintre cele mai cunoscute superstiții spune că nu este bine să fii singur în noaptea solstițiului. Tradiția populară recomandă să petreci acest moment alături de familie sau de cei dragi. Se crede că dacă solstițiul te prinde singur, fie în casă, fie pe drum, singurătatea te-ar putea urmări până la următorul solstițiu de iarnă.
Din acest motiv, bătrânii obișnuiau să evite ieșirile nocturne solitare și să transforme noaptea solstițiului într-un timp al apropierii, al luminii și al speranței. Astfel, cea mai lungă noapte din an nu era privită doar ca un simbol al întunericului, ci și ca începutul revenirii treptate a luminii.
