Teoria controversată a savantului Nicolae Densușianu despre Sfincșii din Carpați
Carpații sunt împânziți de stânci impresionante care inspiră mister, dar puține sunt atât de faimoase precum Sfinxul și Babele din Munții Bucegi. Aceste formațiuni stâncoase au atras de-a lungul timpului atenția turiștilor, dar și a cercetătorilor, unii dintre aceștia sugerând că nu sunt simple creații ale naturii, ci „megaliți” antici, sculptați de om în vremuri preistorice. Printre teoriile care își pun amprenta asupra acestor monumente se numără și cea a savantului Nicolae Densușianu, istoric care a abordat în scrierile sale Carpații ca un tărâm sfânt al popoarelor din vechime, un loc presărat cu relicve megalitice.
Densușianu susținea că Sfinxul din Bucegi reprezintă întruchiparea zeului Saturn
Nicolae Densușianu (1846-1911), preot și istoric cu o carieră de peste patru decenii, este cunoscut pentru lucrarea sa „Dacia Preistorică”, publicată postum, în 1913. În această operă, autorul susținea că Sfinxul din Bucegi reprezintă întruchiparea zeului Saturn, iar munții Bucegi erau, în viziunea sa, un loc sacru închinat divinităților importante pentru populațiile antice din Dacia. Densușianu credea că aceste stânci nu sunt simple formațiuni naturale, ci megaliți creați de un popor străvechi numit „pelasgii,” care a înălțat structuri sacre pentru a celebra puterea și măreția zeilor.
Sfinxul și Babele, ar fi fost altare monumentale dedicate zeităților antice
Termenul de „megalit” este folosit pentru a descrie structuri monumentale din piatră realizate în trecut pentru a marca locuri sacre sau pentru a comemora evenimente semnificative. Exemple renumite, precum Stonehenge din Marea Britanie sau Gobekli Tepe din Turcia, datează de mii de ani și stau mărturie pentru importanța spirituală și culturală a acestor edificii.
În opinia savantului Densușianu, megaliții din Carpați, în special Sfinxul și Babele, ar fi fost altare monumentale dedicate zeităților antice. Sfinxul, situat pe vârful Omu, ar fi întruchipat figura zeului Saturn, văzut ca o divinitate supremă. În același timp, Babele, poziționate pe Caraiman, ar fi reprezentat altare dedicate zeilor de munte, fiind locuri sacre în care comunitățile se rugau, se adunau și organizau ceremonii sacre, scriu cei de la Adevărul.
Stânci modelate de timp sau de om?
Oamenii de știință moderni au explicat că Sfinxul și Babele sunt formațiuni naturale, modelate de procesele de eroziune cauzate de vânt, apă și variațiile de temperatură. Forma lor bizară ar fi rezultatul direct al ciclurilor de îngheț-dezgheț și a șiroirii apelor de-a lungul timpului. Totuși, teoriile lui Densușianu și ale altor autori fascinați de simbolismul acestor structuri continuă să suscite interes și dezbatere, alimentând speculații despre o istorie mai profundă și misterioasă a acestor munți.
Densușianu descria în scrierile sale o multitudine de alte forme stâncoase din Carpați, care păstrează urme de figuri umane, „scaune divine” sau animale mitologice, precum Calul alb, dedicat cultului solar. Istoricul vedea în aceste stânci nu doar relicve ale unui cult ancestral, ci și posibile urme ale „divinităților saturnice”, venerarea lor fiind reprezentată prin construcții sacre care simbolizau legătura cu divinitatea.
În plus, savantul afirma că regiunile carpatice sunt împânzite de peșteri și caverne utilizate ca locuințe sacre ale oracolelor, ale căror intrări ar fi fost modelate intenționat pentru a deservi ca sanctuare dedicate zeităților.
