Savantul român căruia i-a fost furat Premiul Nobel. A muncit o viață pentru a face o descoperire uluitoare
La data de 19 iulie 1931, s-a stins din viață Nicolae Paulescu, un om de știință român, medic fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, care a contribuit la izolarea hormonului pancreatic antidiabetic (insulină). El și-a dedicat aproape trei decenii pentru găsirea unui medicament pentru tratarea diabetului.
Omul de știință Nicolae Paulescu (1869-1931) a studiat, începând cu anul 1888, medicina la Paris și a dobândit titlul de medic în 1897 cu teza „Recherches sur la structure de la rate” („Cercetări asupra splinei”).
În același timp, el și-a petrecut aproape 30 de ani încercând să găsească un remediu pentru diabet. La 19 aprilie 1922, a obținut brevet de la Ministerul Industriei și Comerțului din România pentru „Pancreina și procedeul fabricației ei”. Brevetul era pentru un hormon antidiabetic eliberat de pancreas (numit mai târziu insulină) și drepturile de a produce acest medicament.
Nicolae Paulescu descoperise un remediu pentru diabet deja în 1916, când a izolat o substanță pe care a numit-o pancreină (insulina) și a injectat extractul acesteia în vena jugulară a mai multor câini diabetici. Rezultatele au fost uluitoare. Glicemia lor patologică a revenit temporar la normal.
Au susținut că injecția propusă de român nu a avut efect
Declanșarea Primului Război Mondial a pus capăt studiilor, iar Nicolae Paulescu a fost nevoit să meargă pe front. După război, omul de știință român și-a finalizat cercetările și le-a prezentat colegilor săi pentru prima dată, la o ședință a Societății de Biologie din 23 iulie 1921. În același timp, a publicat numeroase lucrări în reviste profesionale.
În vara anului 1922, chirurgul ortoped Fred Grant Banting și studentul Charles Herbert Best au anunțat descoperirea unui medicament care reglează glicemia, numit insulină. Era în esență aceeași substanță pe care Nicolae Paulescu o patentase în România cu peste un an în urmă. În articolul publicat, s-au referit la munca dr. Paulescu, dar pe baza unei traduceri greșite a unui articol din Arhivele Internaționale de Fiziologie, au susținut că injecția propusă de român nu a avut efect.
Un an mai târziu, în 1923, comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină i-a recompensat pe Frederick G. Banting și John McLeod pentru că au demonstrat primul tratament eficient pentru diabet la om.
A fost recunoscută contribuția llui la descoperirea unui tratament antidiabetic
Nicolae Paulescu a murit de cancer în 1931, dar nu a putut accepta niciodată pierderea nedreaptă a Premiului Nobel pentru Medicină. El a explicat acest lucru într-un articol de ziar al vremii: „Unii m-au devalizat, alţii încearcă să-mi înăbuşe plângerile. Şi aceasta se petrece în sânul cinstitei familii a oamenilor de ştiinţă. Odinioară, credeam că un cercetător poate munci în linişte, căci eram convins că publicaţiile sale îl pun la adăpost de orice nedreptate. Din nefericire, astăzi sunt silit să mărturisesc că m-am înşelat cu desăvârşire”, potrivit Adevărul.ro.
În 1969, omul de știință scoțian Ian Murray a publicat lucrarea „The search for insulin“ („Căutarea insulinei” n.r), în care a susținut că Banting şi Best sunt doar nişte cercetători care au confirmat descoperirile savantului. Astfel, lansează o campanie internațională de reabilitare a omului de știință. Mai apoi, în 1969, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreședintele Fundației Nobel, a recunoscut contribuția lui Nicolae Paulescu la descoperirea unui tratament antidiabetic și și-a exprimat speranța că „opera de pionierat a lui Paulescu va fi recunoscută în mod corespunzător în forurile științifice internaționale”.
Cu toate acestea, activismul lui Paulescu nu a dat roade simbolic sau financiar. Veniturile cercetătorilor canadieni sunt uriașe. Drepturile de testare a insulinei și de producție au fost ulterior vândute companiei farmaceutice nord-americane Eli Lilly & Co.
Și-a declarat public antisemitismul
Cei care au studiat viața lui Nicolae Paulescu cred că i s-a refuzat accesul la Premiul Nobel din cauza înclinațiilor sale politice extremiste. El şi-a declarat public antisemitismul. În 1922, a înființat Uniunea Națională Creștină cu politicianul A.C. Cuza și au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului românesc ca însemn al noului partid. Paulescu a fost vicepreședinte al Ligii și șef al filialei Ilfov și a ținut un discurs la ceremonia de inaugurare:
„România Mare e ca un fruct splendid de o frumusețe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripășit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăvește fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpește fecioarele și le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculații fură pâinea de la gura bieților Români și care, în sfârșit, prin Francmasonerie, prin Socialism, prin Bolșevism, încearcă să aducă pe acești jefuiți în starea urgisită de robi ai lui Iuda.
Scopul nostru este isgonirea Jidanilor. Deparazitarea nu s-ar putea face pe spinarea vecinilor care, fiind şi ei până peste cap de păduchi, ar refuza mortiş să mai primească şi pe ai noştri. Ar trebui deci ca toate ţările infectate de jidani să stabilească de comun acord o cloacă (în Palestina, în Africa sau în America) unde să-şi poate fiecare arunca lăturile”, scria Nicolae Paulescu în ziarul de sorginte legionară „Apărarea Naţională“ la 1 februarie 1925, conform sursei menționate.
