Vlad Țepeș ar fi suferit de hemolacrie, o boală rară a „lacrimilor de sânge”. Ce au descoperit oamenii de știință
Potrivit unei echipe de cercetători în domeniul chimiei de la Universitatea din Catania, SpringStyle Tech Design Ltd, Arhivele Naționale ale României și Politecnico di Milano, Via Mancinelli, Vlad Țepeș ar fi suferit de o serie de afecțiuni, inclusiv una care l-ar fi putut face cu lacrimi de sânge.
Testarea unei scrisori scrisă de domnitorul Vlad Ţepeș, dar și alte documente scrise de către acesta între anii 1457-1475, în care se adresa conducătorilor orașului Sibiu cu privire la colectarea impozitelor și alte probleme, le-a arătat cercetătorilor în domeniul chimiei de la Universitatea din Catania că domnitorul ar fi avut o afecțiune denumită hemolacrie, care făcea ca lacrimile sale să fie amestecate cu sânge.
În lucrarea semnată de mai mulți specialiști în Analytical Chemistry și intitulată „Count Dracula Resurrected: Proteomic Analysis of Vlad III the Impaler’s Documents by EVA Technology and Mass Spectrometry”, grupul de oameni de știință descrie analiza proteinelor și peptidelor din trei scrisori scrise de Vlad Țepeș și ce au învățat din ele.
De ce ar mai fi suferit Vlad Țepeș
Ei au au obținut și analizat proteinele și peptidele din trei documente scrise de Vlad Țepeș. Astfel, au aflat că, pe lângă hemolacrie, domnitorul ar fi suferit și de o tulburare genetică numită ciliopatie, care i-ar fi afectat organele și funcția celulară, și au găsit dovezi de boală inflamatorie, care a dus probabil la probleme ale tractului respirator și ale pielii, potrivit tabloidului New York Post.
„În special, dermcidina (DCD) este o proteină puternic exprimată în glandele sudoripare, secretată în sudoare și transportată la suprafața epidermică și are o activitate antimicrobiană în timpul colonizării timpurii cu bacterii sau ciuperci de Escherichia coli, Enterococcus faecalis și Candida albicans, dar a fost detectată și în proteomul lacrimilor. Trebuie subliniat faptul că TTN, DCD și GOLGA4 au fost, de asemenea, recunoscute, dar numai printr-o singură peptidă, în scrisoarea de referință modernă.
Prin urmare, în principiu, nu putem exclude a priori aceste proteine din posibilele componente exogene. În cele din urmă, sunt raportate trei proteine (și anume, TRANK1, DNAH5 și DNAH11) care sunt exprimate în principal în celulele epiteliale ale căilor respiratorii și, prin urmare, legate de sistemul respirator uman.
În special, DNAH5 și DNAH11 par a fi de interes, deoarece mutațiile genelor care codifică aceste două proteine sunt cele mai frecvente cauze genetice ale unor ciliopatii, cum ar fi dischinezia ciliară primară (PCD), o colecție de tulburări legate de disfuncția ciliilor care poate duce la retenția mucusului și a bacteriilor în tractul respirator și la degenerarea retinei” - este precizat în lucrarea „Count Dracula Resurrected: Proteomic Analysis of Vlad III the Impaler’s Documents by EVA Technology and Mass Spectrometry”.
Specialiștii au fost ajutați în Sibiu, în demersul lor, de cercetătorul Tudor Arhire. Ceilalți specialiști care au documentat studiul sunt: Maria Gaetana Giovanna Pittalà, Antonella Di Francesco, Annamaria Cucina, Rosaria Saletti, Gleb Zilberstein, Svetlana Zilberstein, Pier Giorgio Righetti și Vincenzo Cunsolo.
