10 paraziți siniștri care pot controla mintea gazdei
Unele dintre cele mai înfiorătoare specii de pe Pământ sunt experte în a obține exact ceea ce vor. Faceţi cunoștință cu zece paraziți care au abilitatea de a controla comportamentul gazdei.
1. Ciuperca – furnică zombie
Furnicile sunt navigatori deosebiți, urmând rute eficiente în timp ce caută hrană, însă, în pădurile tropicale din Thailanda, Africa și Brazilia, furnica Camponotus leonardi este atacată de o ciupercă parazită, numită Ophiocordyceps unilateralis.
Prima dată, furnica este infectată prin spori, care se dezvoltă în interiorul corpului acesteia în următoarele 3-9 zile. Când ciuperca este pregătită să-și completeze ciclul vieții, aceasta manipulează gazda pentru a se îndrepta spre pericole, ca un zombie, conform BBC.
Un studiu realizat în 2009 arată că furnicile afectate se îndreaptă spre zone similare: pe un copac, la înălțimea de aproximativ 25 de centimetri, într-un loc unde umiditatea este propice pentru dezvoltarea ciupercii. Furnica se așază apoi pe o frunză și moare.
Fiecare dintre acești viermi poate crește până la 30 de centimetri, însă pentru aceasta are nevoie de un greiere sau de o lăcustă.
Odată ce ajunge pe organismul gazdă, viermele începe să se dezvolte în interiorul acestuia. Totuși, ultimul stadiu de dezvoltare a viermelui se petrece în apă, iar greierii nu sunt insecte înotătoare. Astfel, viermele alterează funcțiile sistemului nervos ale greierului, determinându-l să se arunce în apa cea mai apropiată, unde acesta se va îneca, iar viermele va continua să crească și să se înmulțească.
3. Lipitoarea castratoare
Lipitoarea Sacculina pătrunde într-un crab printr-o crăpătură la nivelul cleștilor. Aceasta se hrănește cu nutrienții crabului, transformându-l într-un vehicul care îi va permite să se reproducă. Odată finalizat procesul de creștere, lipitoarea arată ca un albuș de ou ce pulseazpă.
Dacă crabul este de sex feminin, Sacculina îl forțează să aibă grijă de cele câteva milioane de larve pe care le va produce. Dacă crabul este mascul, acesta va fi feminizat de către lipitoare. Nu numai că îi este eliminată fertilitatea, acesta va dezvolta și un abdomen mai încăpător pentru a putea fi purtătorul larvelor lipitorii, testiculele se vor micșora iar cleștii de luptă vor înceta să se mai dezvolte.
Dacă vezi un melc ai cărui ochi au dungi verzi cu gri și vișiniu, înseamnă că în interiorul acestuia trăiește un vierme lat.
După ce a pătruns in interiorul lui prin intermediul ochilor, viermele controlează comportamentul melcului. În 2013, doi cercetători de la Universtatea Wroclaw din Polonia au descoperit că melcii infectați au un comportament diferit față de cei sănătoși. Aceștia s-au așezat în locuri mai luminate și situate mai sus în vegetație, ceea ce îi face mai expuși păsărilor flămânde.
Odată mâncat de pasăre, viermele se poate reproduce, iar ciclul vieții sale poate continua.
5. Gărgărița-parazit
O anumită specie de viespe are nevoie de o gazdă care îi poate proteja ouăle de potențialii prădători, iar gărgărițele par a fi organismul perfect, din moment ce coloritul lor ar putea sugera ideea de pericol.
Deși par a fi drăgălașe, gărgărițele se apără prin secretarea unei substanțe otrăvitoare, iar carapacea ei este dură, de culoare roșie, cu buline negre, aspecte care îi îndepărtează pe prădători. Totuși, toate acestea nu prezintă un obstacol pentru viespea parazită, care depune un singur ou printr-o singură înțepătură.
După ce oul viespei crapă, larva mănâncă organele interne ale gărgăriței, făcându-și drum spre abdomen, unde se va transforma în cocon. Astfel, gărgărița devine o „gardă de corp” pentru larvă. Totuși, fiind încă în viață, aceasta își va mișca piciorușele în apropierea unui pericol.
Un studiu realizat în anul 2011 arată că un sfert din gărgărițele infectate supraviețuiesc atacului.
6. Viespea smarald
Viespea smarald are un corp metalic care strălucește puternic. Se găsește în regiunile tropicale din Asia, Africa și insulele Oceanului Pacific și se hrănește cu gândaci.
Deși este cu mult mai mică decât un gândac, acest lucru nu o oprește. Înțepătura acesteia paralizează victima, iar apoi viespea îi preia controlul minții, injectând un elixir în creierul gândacului, transformându-l într-un zombie neajutorat.
După ce îi suge sângele, viespea îi mănâncă antenele și îl ghidează spre cuibul ei. Aici își depunde ouăle în abdomenul lui, unde le baricadează cu pietricele.
7. Toxoplasmoza (boală parazitară)
Acest organism format dintr-o singură celulă infectează șobolanii și șoarecii. Dacă sunt mâncaţi de o pisică, parazitul se va putea reproduce.
Șobolanii și șoarecii infectați nu mai simt frica în prezența mirosului de pisică, potrivit unui studiu realizat în anul 2007. Mai mult, aceștia devin atrași de feromonii din urina pisicii. Astfel, animalul nu se va mai ascunde și, cel mai probabil, se va plimba în preajma felinei-prădător.
În anul 2006, un cercetător a descoperit modificări de personalitate ale oamenilor infectați cu acest parazit. Totuși, deocamdată, este numai o teorie. De asemenea, toxoplasmoza este frecventă la oamenii care suferă de schizofrenie.
8. Virusul rabiei
Rabia este unul dintre cei mai înfricoșători paraziți, deoarece pare să elimine diferențele dintre oameni și animale. Virusul este răspândit prin salivă, de obicei de la o zgârietură sau o mușcătură. Acesta face animalele – de obicei câini și lilieci, iar ocazional oameni – mai violente, determinându-le să împrăștie virusul prin mușcături și zgârieturi.
Rabia se manifestă prin schimbări comportamentale și, de asemenea, pierderea controlului funcțiilor motorii, care duc la dificultăți de ingerare, și, în cele din urmă, la înfometare, hipoglicemie și deshidratare.
9. Gripa
În anul 2010, Chris Reiber de la Universitatea Binghamton din New York, împreună cu colegele ei, au descoperit dovezi care atestă că virusul gripei face oamenii mai sociabili.
Aceștia au aflat că oamenii care făceau vaccinul anti-gripal interacționau cu mai mulți oameni și în grupuri mai numeroase, în cele 48 de ore după ce erau expuși virusului. Gazdele infectate erau mai predispuse să meargă în baruri și la petreceri.
Deși este vorba de un singur studiu, rezultatele acestuia au sens în ceea ce privește beneficiile pe care care le-ar avea virusul, întrucât simpla socializare este suficientă pentru răspândirea acestuia.
10. Schistocephalus solidus
Majoritatea speciilor de paraziți trăiesc mai mulți laolaltă, iar un parazit ar putea avea propriii lui paraziți. Astfel, în anumite cazuri, o gazdă ar putea fi purtătoarea mai multor paraziți diferiți, care se luptă pentru controlul acesteia. Acest lucru este frecvent în special dacă unul dintre paraziți este pregătit să se mute la altă gazdă, iar celălalt nu este încă.
Studiile au arătat că atunci când ambii paraziți sunt pregătiți să schimbe gazdele efectul lor asupra comportamentului gazdei curente este mai puternic, sugerând faptul că ar putea lucra împreună.
