Care este singura țară care nu a fost implicată în niciun război în ultimii 500 de ani. Au fost cei mai temuți mercenari
Elveția, o țară celebră pentru neutralitatea sa neclintită și peisajele alpine spectaculoase, ascunde o istorie fascinantă care contrazice această imagine pașnică.
Paradoxal, acest stat care a refuzat să ia parte la conflictele armate timp de peste cinci secole a fost, în trecut, sursa unora dintre cei mai temuți și respectați mercenari ai Evului Mediu.
Cum a devenit Elveția o insulă de pace într-o Europă măcinată de războaie? Răspunsul se găsește în istoria sa complexă și în alegerile strategice ale muntenilor săi, scrie Adevarul.ro.
Elveția: un bastion al multiculturalității și al neutralității
Elveția este o mică țară muntoasă situată în inima Europei Centrale, înconjurată de puteri majore precum Italia, Franța, Germania și Austria.
Bogată cultural, pe teritoriul său se vorbesc patru limbi oficiale: germana, franceza, italiana și retoromana, moștenire a trecutului său ca provincie romană.
Geografia montană a jucat un rol crucial în apărarea și izolarea sa, dar și în conturarea identității sale naționale.
De-a lungul istoriei, Elveția s-a aflat între vecini cu tendințe expansioniste, dar, în mod remarcabil, a reușit să-și păstreze independența.
Din 1515, când a pierdut bătălia de la Marignano, elvețienii au adoptat o politică de neutralitate strictă. Această neutralitate a fost recunoscută oficial în 1815, la Congresul de la Viena, când Elveția a fost desemnată ca stat neutru pentru totdeauna.
De atunci, țara a evitat orice conflict militar, inclusiv în timpul celor două războaie mondiale, când Europa a fost devastată.
O istorie a războinicilor: de la mercenari faimoși la apărători ai păcii
Înainte de a deveni un simbol al păcii, Elveția era cunoscută pentru mercenarii săi legendari. În perioada Evului Mediu, soldații elvețieni erau considerați printre cei mai buni luptători din Europa.
Descendenți ai triburilor celtice ale helveților, elvețienii erau înalți, puternici și extrem de rezistenți, ceea ce îi făcea potriviți pentru viața dură din munți și pentru câmpurile de luptă.
Soldații elvețieni luptau într-una dintre cele mai redutabile formațiuni de infanterie grea ale timpului – falanga elvețiană. Înarmați cu halebarde, țepușe lungi și spade late, aceștia erau capabili să respingă chiar și șarjele cavaleriei grele.
Mercenarii elvețieni erau atât de apreciați încât regii Franței, Italiei și chiar ai Ungariei îi angajau constant. Chiar și Papa și-a constituit Garda Elvețiană, care există și astăzi ca o relicvă a trecutului războinic al acestei țări.
Transformarea din războinici în pacifiști
Decizia elvețienilor de a deveni neutri a fost influențată de o înfrângere devastatoare suferită în 1515, la Marignano.
După secole de victorii și dominație pe câmpurile de luptă, această bătălie împotriva francezilor a marcat un punct de cotitură.
Elvețienii, deși cunoscuți pentru curajul lor, au fost înfrânți de o armată mai mare și mai bine echipată, care includea artilerie și mercenari germani Landsknechts. Pierderile uriașe suferite de elvețieni i-au determinat să-și reconsidere implicarea în războaie.
Tratatul de pace semnat după această bătălie a consfințit retragerea elvețienilor de pe scena conflictelor europene. De atunci, neutralitatea a devenit un pilon al politicii externe elvețiene, iar țara a fost protejată atât de diplomația sa abilă, cât și de geografia dificilă a Alpilor.
Neutralitatea în secolul XX: o dans delicat pe sârmă
Neutralitatea elvețiană a fost testată de numeroase ori, mai ales în timpul celor două războaie mondiale.
Deși înconjurată de Puterile Axei în Al Doilea Război Mondial, Elveția și-a menținut independența datorită unui sistem de apărare sofisticat și a unei politici de negociere cu ambele tabere.
Generalul Henri Guisan a implementat o strategie de apărare bazată pe fortificații montane și mobilizare rapidă. În cazul unei invazii, armata elvețiană era pregătită să reziste luni de zile în munți.
În plus, Elveția a devenit un hub financiar crucial în timpul războiului. Francul elvețian era singura monedă convertibilă liber, ceea ce a făcut din băncile elvețiene un loc de depozitare pentru aur și alte bunuri de valoare. În ciuda acuzațiilor de colaborare economică cu Germania nazistă, Elveția a găzduit refugiați și a jucat un rol activ în acțiuni umanitare.
O țară a păcii, dar bine apărată
Neutralitatea nu înseamnă slăbiciune. Chiar și astăzi, Elveția dispune de un sistem de apărare solid, bazat pe rezerviști și fortificații strategice.
Stagiul militar obligatoriu asigură că populația este pregătită pentru orice eventualitate. În plus, Elveția continuă să fie un simbol al păcii și un loc al diplomației internaționale, găzduind organizații precum Crucea Roșie și numeroase conferințe internaționale.
