„Mă simt ca într-un film SF. Totul e dărâmat ca după o bombă”. Confesiunile dureroase ale unei românce din Turcia
Imaginile sunt atât de tulburătoare încât e imposibil să îţi stăpâneşti lacrimile. Oamenii se caută unii pe alţii, iar echipele de salvare fac eforturi supraomeneşti ca să-i scoată pe cei rămaşi sub dărâmături.
După cutremurele din Turcia, imaginile sunt apocaliptice. Sunt peste 11.000 de morţi şi peste 25.000 de răniţi. Oraşe întregi au fost rase de pe faţa pământului, iar de sub dărâmături încă se aud ţipete ale unor oameni care cer ajutor. A fost o catastrofă, o spune şi Ana Maria Gunsel, româncă stabilită în Turcia, care a trăit totul pe pielea ei, pentru că era în apartament în noaptea cutremurului.
„Noi locuim în oraşul Adana. Este zona mai puţin afectată de cele două cutremure, dar cu toate acestea avem vreo 30 de clădiri prăbuşite. Primul cutremur l-am simţit noaptea, în pat. Avem norocul să locuim într-o clădire foarte bine făcută, foarte puternică. Însă am plecat şi de atunci nu am mai intrat în casă. La început, ne-am gândit că este un cutremur, că vor fi nişte replici. Numai că al doilea cutremur, de luni de la prânz, ne-a convins să luăm şi mai în serios lucrurile. Motiv pentru care toată populaţia din oraş s-a retras pe unde a putut. Noi am venit la ţară, suntem într-o locaţie sigură”, a declarat pentru Click! Ana Maria Gunsel, româncă stabilită în Turcia.
Ana Maria Gunsel spune că este ireal tot ce s-a întâmplat în Turcia şi are cunoştinţe de la care nu a primit încă veşti.
„Avem prieteni apropiaţi, sunt câteva persoane despre care, din păcate, nu ştim încă nimic. Nu am crezut vreodată că voi vedea aşa un cutremur cu ochii mei. Când am plecat spre satul natal al soţului meu mă simţeam într-un film science-fiction. Este ireal. Parcă a fost o bombă aruncată. Acum sunt blocate toate drumurile spre oraşele care sunt afectate. Nu se poate intra acolo. Şi ajutoarele trebuie să aştepte foarte mult. Vremea este foarte rece în zona respectivă. În zonele afectate de cutremure este zăpadă, e ger. De exemplu, oraşul Antakya este cunoscut de români, pentru că este un oraş exportator de legume şi fructe în România. Mi s-a spus că acolo nu mai sunt în picioare mai mult de cinci clădiri. Este un oraş antic, de mare valoare turistică”, a declarat românca stabilită în Turcia.
Ana Maria Gunsel se numără printre cei norocoşi, pentru că a avut unde să plece împreună cu soţul său şi în prezent nu le lipseşte nimic. „Am avut inspiraţia să ne aprovizionăm înainte să venim aici unde stăm acum. Nu ne lipseşte nimic. Avem curent. Avem sobă cu lemne, în caz că se ia. La un moment dat, ne vom întoarce şi acasă, dar cu siguranţă nu prea curând. Oricum, este prăpăd. Cred că este cea mai mare tragedie”, a spus românca plecată în Turcia.
«De frică, ne-am mutat în maşină, pe un câmp»
Cristina Manea Gultekin este o româncă, profesoară în Turcia. Locuieşte cu familia ei într-un bloc de 24 de etaje, în Gaziantep din sudul Turciei, foarte aproape de epicentrul cutremurului. Aici locuiesc circa 50 de români.
„Pur şi simplu am sărit din pat, îşi începe ea povestirea. M-am dus în camera copilului, am un băiat de 16 ani, l-am trezit imediat. Nu aveam cum să ieşim, să luăm liftul sau să coborâm pe scări pentru că stăm la etajul 12. A fost îngrozitor, cred că a durat mai mult de 1 minut”, a povestit Cristina. După ce a reuşit să iasă din clădire familia s-a refugiat în maşină. Soţul Cristinei, care este medic, a fost chemat la spital. „Pur şi simplu un zgomot asurzitor şi clădirea s-a mişcat foarte foarte mult şi zgomote, oameni ieşind afară, a fost absolut îngrozitor au căzut lucruri, s-au crăpat şi pereţii. Multă lume a rămas fără case, este un du-te-vino încontinuu, toată lumea stă în maşini afară, nimeni nu vrea să intre în casă, mulţi se duc la moschee pentru că au făcut locuri special pentru cei care vor să scape şi este o panică generală”, a povestit Cristina Manea Gultekin.
Teodora, o altă româncă stabilită în Gaziantep, a povestit că dormea atunci când a început cutremurul. „Eram acasă, dormeam, ne-am trezit brusc, se legăna toată casa, lustra, totul. Ne-am speriat foarte tare, a durat foarte mult cutremurul, undeva la 40 şi ceva de secunde, după prima replică a mai urmat tot aşa foarte mult, a durat foarte mult. Ne-am speriat rău. Foarte multă lume a coborât, ne-am mutat în maşină şi ne-am dus către un câmp deschis ceea ce foarte multă lume a făcut, era un trafic infernal”, a spus Teodora, o altă româncă stabilită în Gaziantep.
«Sunt din Vrancea, dar aşa ceva nu am mai trăit»
Iulia Sârbu este o profesoară din România care se afla în Adana în momentul cutremurului, la circa 100 km de epicentru. Sosise cu o zi în urmă pentru un schimb de experienţă cu o şcoală din oraş.
„Era în jur de 4-4.15 dimineaţa. Nu am realizat ce se întâmplă. Primul lucru a fost să mă aşez sub tocul uşii. Şi am aşteptat. S-a simţit îndelungat. Destul de tare. Eram la etajul trei al hotelului. S-a simţit destul de tare. Eu sunt de loc din Vrancea, cât de cât obişnuită cu cutremurele, dar faţă de ce am trăit eu până acum, acesta a fost destul de marcant”, a povestit Iulia Sârbu pentru Euronews. Profesoara povesteşte că, deşi în oraşul Adana magnitudinea a fost de 5,7, şase clădiri s-au prăbuşit în totalitate. „Sunt clădiri foarte înalte de 10-15 etaje. Printr-o minune, hotelul în care stăm are doar trei etaje.”
Gina Camelia Akbaş este căsătorită în Turcia şi trăieşte cu familia ei în oraşul Adana. „Vai, groaznic, groaznic. Soţul meu mă ţinea de mâini şi se ruga la Dumnezeu să se oprească. Eu ţipam şi mă rugam şi îi spuneam lui Dumnezeu că îl rog eu frumos să oprească cutremurul şi cutremurul nu se mai oprea. Nu se mai oprea! Se zdruncina tot. A fost o experienţă groaznică. Apoi am ieşit afară. De ore stăm în maşină. Eu mi-aş lua soţul de mână şi mâine m-aş întoarce în România la rudele mele”, a povestit Gina Akbaş pentru CNN. Femeia a spus că au multe rude care se află în zonele cele mai grav afectate. Din fericire au supravieţuit, dar este dezastru. Clădirile sunt la pământ, nu au apă, nu au curent, iar temperaturile sunt foarte scăzute.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
