Zeci de cadavre vor fi căutate într-o pădure! „Fluturele” a dezvăluit totul după aproape 80 de ani
După ce un fost luptător, al cărui nume de cod în război era Papillon (Fluture), unul dintre puţinii supravieţuitori, a rupt opt decenii de tăcere şi a dezvăluit cum au fost împuşcaţi germanii într-o pădure de lângă Meymac, vor începe, în curând, lucrările de excavare pentru a găsi cadavrele a până la 40 de soldaţi germani executaţi de Rezistenţa franceză în iunie 1944.
Martor personal la execuţia în masă într-un loc numit Le Vert și ultimul membru supravieţuitor din ramura locală a grupului de rezistenţă FTP (Francs et Tireurs Partisans) este Edmond Réveil, în vârstă de 98 de ani. El a descris, într-o depoziție înregistrată, cum detaşamentul său de 30 de luptători escorta prizonierii germani într-o zonă rurală aflată la est de Tulle când a venit ordinul de a-i ucide. De asemenea, bărbatul a povestit și cum comandantul detaşamentului, al cărui nume de cod era Hannibal, „a plâns ca un copil când a primit ordinul. Dar exista disciplină în Rezistenţă”.
A ținut secretul chiar și de familia sa
„A cerut voluntari pentru a executa ordinul. Fiecare luptător avea pe cineva de ucis. Dar au fost unii dintre noi - şi eu m-am numărat printre ei - care au spus că nu vor lua parte. Era o zi teribil de caldă. I-am pus să îşi sape singuri mormintele. Au fost ucişi şi am turnat var nestins peste ei. Îmi amintesc că mirosea a sânge. Nu am mai vorbit niciodată despre asta”, a mărturisit Edmond Réveil, fostul membru al Rezistenţei franceze, relatează Hotnews.ro.
Timp de 75 de ani, chiar şi faţă de familia sa, Edmond Réveil, al cărui nume de cod în război era Papillon (Fluture), a păstrat secretul. În 2019, în mod neașteptat, s-a ridicat la sfârşitul unei reuniuni locale a Asociaţiei Naţionale a Veteranilor şi a anunţat că are ceva de spus. Acela a fost momentul în care i-ar fi fost luată o piatră de pe inimă, potrivit lui Philippe Brugere, primarul din Meymac.
„De-a lungul anilor a avut o mulţime de ocazii de a spune povestea şi nu a făcut-o niciodată. Dar el a fost ultimul martor. A fost o povară pentru el. Ştia că, dacă nu vorbea, nimeni nu va şti niciodată”, a explicat acesta.
Din păcate, înainte ca autorităţile locale să apuce să ia măsuri, a lovit pandemia de Covid. Așadar, cazul a fost redeschis abia în urmă cu câteva săptămâni, povestea a apărut marţi în ziarul local La Montagne. Istorici francezi şi germani au confirmat firul evenimentelor descrise de fostul membru al Rezistenţei franceze.
Ce s-a întâmplat după „Ziua Z”, în iunie 1944
Luptătorii din Rezistenţă au organizat un fel de revoltă în Tulle, principalul oraş din departamentul Corrèze, la scurt timp după Ziua Z, la 6 iunie 1944, în timpul căreia între 50 şi 60 de soldaţi germani au fost luaţi prizonieri. Trei zile mai târziu, în data de 9 iunie, germanii au ripostat prin spânzurarea publică a 99 de ostatici. Totodată, nu departe de acest loc, la o zi diferență, pe 10 iunie, în satul Oradour-sur-Glane, care de atunci a rămas un monument gol, Divizia SS Das Reich a masacrat 643 de persoane.
Edmond Réveil s-a numărat printre cei acre au participat la revolta de la Tulle. Apoi, s-a alăturat grupului de escortă care se îndrepta spre est. „Niciunul dintre grupurile de Rezistenţă nu a vrut să aibă de-a face cu (prizonierii). Nu ştiam ce să facem cu ei”, a mai spus acesta.
La data de 12 iunie, au ajuns la Meymac în jur de 50 prizonieri, după ce unii dintre aceștia, cei care proveneau din ţări precum Polonia sau Cehoslovacia, au fost separaţi de restul. „Dacă un prizonier voia să facă pipi, trebuia să fie păzit de doi dintre noi. Nu aveam nimic de mâncare. Eram sub ordinele unui centru de comandă aliat de la Saint-Fréjoux, iar ei au fost cei care au dat ordinul de a-i ucide”.
Vrea acum ca soldaţii morţi să fie pomeniţi
Printre prizonieri se afla şi o franţuzoaică care a colaborat cu Gestap și pe care niciunul dintre luptătorii din Rezistenţă nu a vrut să o împuşte. Așa că, au fost nevoiți să tragă la sorți, pentru a fi, în cele din urmă, ucisă.
Sunt aşteptaţi la Meymac, în săptămâniile următoare, oficiali ai Comisiei germane pentru morminte de război (VDK), iar prima lor sarcină este de a folosi un radar de penetrare a solului pentru a stabili locul exact al mormintelor. În 1967, 11 corpuri germane au fost exhumate din Le Vert, potrivit istoricilor locali, dar săpăturile au fost oprite şi nu au fost păstrate înregistrări cu privire la locul exact al săpăturilor.
Totodată, operaţiunea a fost învăluită în secret, având în vedere sensibilităţile. Însă, a oferit o indicaţie aproximativă a locului unde ar putea fi mormintele celor aproximativ 40 de soldaţi rămaşi un localnic care era copil în 1967 îşi aminteşte că a văzut săpăturile. Devenit mai târziu lucrător feroviar, Edmond Réveil, în ciuda faptului că nu a participat direct la crime, vrea acum ca soldaţii morţi să fie pomeniţi, iar familiilor lor să li se spună unde zac și să se ridice un mic memorial la faţa locului.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
