Meseria veche de 2.000 de ani care renaște în Europa. Meșterii nu mai fac față comenzilor: „Avem mai mult de lucru decât putem absorbi”

O meserie practicată de peste două milenii, despre care se credea că va dispărea odată cu dezvoltarea materialelor moderne de construcție, revine spectaculos în atenția europenilor. Zidăria din piatră uscată, o tehnică tradițională care nu presupune folosirea cimentului sau a mortarului, este tot mai căutată în proiectele de restaurare și în construcțiile sustenabile. Paradoxal, deși interesul pentru acest meșteșug este în creștere, numărul specialiștilor rămâne foarte mic, iar comenzile depășesc capacitatea de lucru a meșterilor.

Meseria veche de 2.000 de ani care renaște în Europa. Foto: arhiva

Zidăria din piatră uscată, o tehnică tradițională care câștigă din nou teren

Printre cei care au contribuit la readucerea în atenție a acestei meserii se numără Ivan Fernández, un meșter catalan de 45 de ani, care lucrează în domeniu de peste 15 ani. Acesta face parte din generația care a încercat să recupereze în Spania tehnicile tradiționale de construcție cu piatră, într-un moment în care meșteșugul risca să fie uitat.

Potrivit publicației spaniole La Vanguardia, care citează postul de radio RAC1, activitatea specialiștilor în acest domeniu a cunoscut o dezvoltare importantă în ultimii ani.

Ivan Fernández spune că perspectiva asupra viitorului acestei meserii s-a schimbat radical, iar interesul tot mai mare pentru construcțiile tradiționale îi confirmă că eforturile de conservare au dat rezultate.

„Acum câțiva ani aveam dubii, dar acum văd clar: această meserie are viitor. Construcția cu piatră uscată este din ce în ce mai apreciată. În acest moment, cred că avem mai mult de lucru decât putem absorbi. Vorbesc în numele meu, dar și al altor meșteri pe care îi cunosc”, a explicat Ivan Fernández.

Cum se construiesc zidurile fără ciment sau mortar

Zidăria din piatră uscată este o metodă tradițională prin care se pot realiza ziduri de sprijin, terase agricole, drumuri și chiar poduri, fără utilizarea materialelor de legătură moderne.

Pietrele sunt selectate și poziționate cu atenție, astfel încât să se susțină reciproc. Rezistența construcției depinde de greutatea elementelor, de forma acestora, de modul în care sunt îmbinate și de forțele de frecare dintre suprafețe. Cu alte cuvinte, stabilitatea este obținută printr-o tehnică de îmbinare care necesită experiență, precizie și multă îndemânare.

Metoda are o istorie de peste 2.000 de ani și a fost utilizată pe scară largă în zonele rurale, în special pentru amenajările agricole și delimitarea terenurilor. Situația s-a schimbat însă la începutul secolului al XX-lea, când cimentul și betonul au început să înlocuiască treptat tehnicile tradiționale.

În Catalonia, transmiterea cunoștințelor de la o generație la alta a fost întreruptă în multe comunități. Cei interesați să învețe meseria au fost nevoiți să caute specialiști în alte țări, inclusiv în Franța, unde tradiția construcțiilor din piatră uscată a fost păstrată mai bine.

De ce a redevenit atât de căutată această meserie veche

Revenirea zidăriei din piatră uscată nu este întâmplătoare. Într-o perioadă în care arhitectura sustenabilă și utilizarea materialelor naturale câștigă tot mai mult teren, tehnicile tradiționale sunt reevaluate de arhitecți, constructori și specialiști în restaurare.

Unul dintre cele mai importante avantaje ale acestei metode este capacitatea zidurilor de a permite drenarea naturală a apei. Spre deosebire de structurile realizate cu mortar sau beton, construcțiile din piatră uscată permit apei să se infiltreze și să se scurgă printre pietre, reducând presiunea acumulată în spatele zidurilor.

Ivan Fernández consideră că tocmai aceste caracteristici explică interesul tot mai mare pentru tehnica tradițională.

„S-a demonstrat că, în ceea ce privește drenajul apei, un zid din piatră uscată nu are rival. Nici cimentul, nici betonul nu obțin același rezultat. Este din ce în ce mai apreciat. Până la urmă, este ca și cum ne-am întoarce ca să putem merge înainte”, subliniază meșterul catalan.

Un alt moment important pentru recunoașterea acestui patrimoniu a fost anul 2018, când arta construirii zidurilor din piatră uscată a fost înscrisă de UNESCO pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.

Recunoașterea internațională a contribuit la creșterea vizibilității meșteșugului și la apariția unor noi oportunități de lucru. Dacă în trecut principalele intervenții vizau restaurarea zidurilor vechi și a infrastructurii rurale, în prezent tehnica este solicitată și în proiecte moderne.

Printre beneficiari se numără crame, arhitecți și dezvoltatori interesați de construcții ecologice, dar și proprietari care vor să restaureze amenajări tradiționale sau să folosească piatra naturală în proiecte noi.

Meșterii sunt copleșiți de comenzi. De ce nu apar suficienți specialiști

Deși cererea pentru lucrările din piatră uscată este în creștere, industria se confruntă cu o problemă majoră: lipsa oamenilor pregătiți să practice această meserie.

Ivan Fernández a participat inclusiv la proiecte de restaurare a unor castele din Franța, unde a lucrat alături de echipe specializate. În prezent, încearcă să contribuie și la formarea noilor generații, prin cursuri organizate de Breasla Meșterilor din Catalonia.

Interesul pentru pregătire există. Printre cei care vor să învețe tehnica se numără proprietari de terenuri, lucrători din domeniul silvic și tineri atrași de un meșteșug mai puțin obișnuit.

Cu toate acestea, absența unui sistem oficial de pregătire profesională reprezintă un obstacol în dezvoltarea domeniului. Fără o formare organizată și fără suficienți instructori, este dificil ca numărul meșterilor să crească în ritmul în care se dezvoltă cererea.

Fernández atrage atenția că nu este suficient ca lucrările să fie preluate de oricine. Experiența și tehnica sunt esențiale, iar greșelile de execuție pot afecta reputația întregii bresle.

„Avem atât de mult de lucru, încât nu îl putem termina. Nu există un echilibru între cerere și volumul de muncă pe care îl putem prelua. Este esențial ca aceste lucrări să fie făcute de profesioniști bine pregătiți, pentru că, dacă sunt realizate prost, afectează imaginea întregii bresle”, avertizează Ivan Fernández.

O meserie veche, cu perspective noi de viitor

Pentru unii meșteri, comenzile nu mai vin doar din Spania. Specialiști precum Ivan Fernández acceptă proiecte și în străinătate, în timp ce încearcă să transmită mai departe cunoștințele acumulate în ani de muncă.

Situația scoate în evidență un paradox: o meserie care părea condamnată la dispariție se bucură acum de o popularitate neașteptată, însă există prea puțini oameni capabili să răspundă solicitărilor.

În acest context, pregătirea unei noi generații de pietrari devine esențială pentru viitorul domeniului. Altfel, interesul tot mai mare pentru construcțiile tradiționale riscă să se lovească de aceeași problemă care a amenințat cândva existența meșteșugului: lipsa celor care știu să îl practice.

Interesant este că, la începutul anului 2026, autoritățile spaniole au lansat și un program prin care ofereau posibilitatea mutării gratuite într-un sat, cu condiția achitării utilităților și ocupării unui loc de muncă. Printre posturile disponibile se număra și cel de zidar, un alt exemplu al nevoii de personal calificat în anumite comunități din Spania.