Ce salariu are un zidar din Spania în 2025. Câștigurile de altădată au devenit o amintire: „Acum îți rupi spatele”
Sectorul construcțiilor din Spania, odinioară motorul economiei și sprijinul a mii de familii, traversează astăzi o criză profundă. Lipsa locuințelor se îmbină cu lipsa forței de muncă, iar meseria de zidar, extrem de solicitantă fizic, a devenit tot mai puțin atractivă pentru tineri.
Pascual, un zidar cu experiență, intervievat de influencerul Adrián G. Martín, descrie realitatea dură de pe șantiere și explică de ce meseria care altădată asigura venituri consistente este acum pe cale de dispariție.
„Îngheți de frig, te topești de cald, îți rupi spatele”
Pascual, fiu de zidar și șef de echipă pe un șantier spaniol, nu ascunde dificultățile zilnice: „Îngheți de frig, te topești de cald, îți rupi spatele… La final, toți suntem terminați”.
Într-o zi obișnuită, echipa lui mută între 50 și 100 de saci de ciment, fiecare de 25 de kilograme. Deși reglementările au redus greutatea maximă, efortul rămâne imens:
„Toată ziua stai aplecat, ridici greutăți, iar când ajungi acasă, cel mai tare te dor genunchii și spatele.” În plus, riscurile sunt uriașe: schele, polizoare, compresoare – fiecare unealtă poate provoca accidente grave, potrivit Noticiastrabajo.huffingtonpost.es
De la 4.000 de euro, la salarii de sub 1.500
Câștigurile de altădată au devenit o amintire. „Înainte de criză, un zidar putea câștiga 3.000 sau 4.000 de euro pe lună, dar acum, cu noroc, iei 1.200”, spune Pascual.
În cel mai bun caz, un muncitor calificat ajunge la 1.600 de euro, iar un șef de echipă la 1.800. Diferența este uriașă în comparație cu alte meserii:
„Un mecanic îți cere 34 sau 40 de euro pe oră, dar un zidar nu primește mai mult de douăzeci și ceva, deși munca noastră e mai periculoasă.”
O altă problemă gravă este lipsa unei noi generații de zidari. „Nu mai sunt tineri spanioli care să vrea să fie zidari. Majoritatea preferă joburi unde câștigă la fel sau mai bine și nu își distrug sănătatea”, explică Pascual.
Pe șantierul său, majoritatea muncitorilor sunt imigranți, pentru că localnicii nu mai acceptă condițiile grele și salariile mici. În plus, spune el, „nimeni nu mai vrea să înceapă ca necalificat, pe bani puțini, doar ca să învețe meseria. Dar fără asta, nu ai cum să devii bun.”
Locuințe imposibil de accesat și materiale scumpe
Criza este amplificată de prețurile tot mai mari. „Un teren costă 200.000 de euro, iar o casă ajunge la 400.000 – 500.000. Cu un salariu normal, e imposibil pentru un tânăr să construiască ceva”, afirmă zidarul. Materialele s-au scumpit și ele dramatic: „O țiglă costa 49 de cenți, acum e peste un euro. Cimentul, fierul, totul a crescut și nu mai scade.”
Cu toate greutățile, Pascual rămâne atașat de meserie: „Îmi place munca mea, îmi place să văd rezultatul final, să știu că ceea ce fac va rămâne acolo mulți ani.”
Dar mesajul său este unul de avertisment: „Se pare că suntem buni doar pentru munca murdară, dar fără noi, nimeni nu ar avea o casă. Dacă meseria nu e valorizată și dacă nu se creează condiții pentru tineri să învețe, construcțiile din Spania vor rămâne fără mâini calificate.”
