Cum vă puteți proteja copiii de pedofili
Cum arată un pedofil? Cum îl identificăm ca să ne ferim de el? Răspunsul corect este că nu există doi pedofili identici şi că nu avem un profil unic, simplu de înţeles. Iată câteva sfaturi care să vă ajute să feriți copiii de pedofili.
Toată țara este indignată de cazul celor doi copii agresați sexual în lift de un polițist pedofil. Eugen Stan a recunoscut că a agresat pe micuți, dar acum i se atribuie încă alte 15 cazuri. Bărbatul de 45 de ani are o profesie onorabilă, este îmbrăcat decent, are studii. Cum putea cineva să creadă că este pedofil?
Cum arată un pedofi? Potrivit definițiilor, un pedofil este o persoană cu un comportament sexual deviant. Ei au o atracție față de copii, indiferent de sexul lor, au percepţia că relaţia sexuală cu copiii este reciprocă şi acceptabilă și nu consideră că au provocat o suferinţă copiilor, scrie adevarul.ro. Unii spun că au fost seduși de micuți.
Ce semne are un copil?
Un copil care a fost supus unui abuz sexual se retrage în sine, evită să rămână singur cu oamenii, chiar rude sau prieteni, scrie adevarul.ro. În funcţie de vârstă, are un comportament sexual exhibiţionist sau un limbaj sexual (foloseşte cuvinte adulte pentru părţile corpului), comportament sexual activ la o vârstă precoce, coşmaruri, apetit alimentar scăzut sau ridicat, modificări ale dispoziţiei, poate simţi frică, nesiguranţă, autorăniri, enurezis, semne fizice, cum ar fi dureri inexplicabile sau vânătăi în jurul organelor genitale. Uneori, semnele rămân ascunse ani la rând şi părinţii nu-şi pot da seama, iar de teamă şi ruşine copiii nu au puterea de a le spune părinţilor.
Printre efectele pe termen lung se numără depresia, sentimentele de vinovăţie, ruşinea, autoblamarea, tulburările de alimentaţie, tulburările somatice, tulburările de somn, anxietatea, tulburările sexuale şi, mai ales, dificultatea de a dezvolta relaţii intime. Predomină, de asemenea, ideile suicidare.
O persoană care a trecut printr-un abuz sexual, conform unor cercetări, are un risc de 25 de ori mai mare de a abuza de alcool şi de droguri.
- Părinţii au obligaţia de a asigura protecţia şi de a nu-i lăsa nesupravegheaţi, de a cunoaşte unde sunt şi ce fac. Copiii capătă uşor încredere în străini şi pot fi uşor ademeniţi. Așadar, supravegheați-vă copiii continuu, vorbiți cu ei. Spuneți-le să nu accepte să vorbească cu necunoscuții, să nu accepte daruri de la persoane pe care nu le cunosc, să nu intre în lift cu persoane necunoscute. Să strige cât pot de tare dacă un necunoscut are comportament ciudat.
- Comunitatea tace şi nu-i pasă. Experimente sociale cu abuzatori pe stradă când nimeni nu intervine sunt pretutindeni, şi în alte ţări.
- Introducerea educaţiei sexuale obligatorii în şcoli. Un copil trebuie să înveţe despre respectul pentru propriul corp, să înveţe cum să se protejeze, să refuze orice formă de agresiune, să anunţe orice indicii de risc. România este una dintre ţările care nu-şi educă copiii cu privire la sănătatea vieţii sexuale. Suedia este prima ţară europeană care a introdus educaţia sexuală încă din 1942 şi lecţii de educaţie sexuală au fost susţinute prin intermediul radioului inclusiv în 1954.
