EXCLUSIV Romică Chințoi: «Am salvat copii. Îi auzeam țipând de sub dărâmături»
Zura s-a întors acasă! Căţeluşa-salvatoare şi-a însoţit stăpânul în Turcia, după devastatorul cutremur din 6 februarie. Zura şi Romică erau pregătiţi de tot ce e mai rău. Au lucrat fără oprire pentru a salva vieţi de sub clădirile prăbuşite.
Echipa om-câine, formată din Romică şi Zura, s-a întors joi în România. Romică Daniel Chinţoi, voluntar la Clubul „Câinilor Utilitari”, a vorbit în exclusivitate pentru Click! despre toată experienţa trăită acolo. Un adevărat coşmar! „Când am ajuns, am văzut distrugere totală. Oraşe la pământ. Puţinele clădiri care mai sunt în picioare trebuie şi alea distruse, pentru că nu mai prezintă siguranţă”, şi-a început Romică povestea.
Zura a ieşit din prima zi la căutări
„Eu şi colegul meu, Mihai, împreună cu câinii noştri, Zura şi Achim, am ajutat la cercetarea zonelor care prezentau interes din punct de vedere al vieţilor omeneşti. Acolo, noi mergeam cu câinii, cu camere, cu senzori acustici, în speranţa că vom putea descoperi chiar şi cele mai mici semne că cineva ar putea fi în viaţă, ca să poată să sape colegii de la IGSU. Săpatul acesta implică o zonă foarte mare, iar dacă sapi la nimereală, poţi să rişti să pui viaţa oamenilor în pericol. În afară de victimele pe care le vezi şi le auzi ţipând, sunt şi victime inconştiente. Şi ne folosim de nasul câinilor, care este foarte sensibil, ca să identificăm locul”, a explicat Romică Chinţoi.
„În prima zi, am reuşit să scoatem câinii la câteva căutări, am găsit zone de interes, pe care le-am transmis mai departe, iar colegii au intervenit în baza informaţiilor primite. Au fost descoperite victime în dărâmături şi au fost extrase. În primele zile, am depistat sub o clădire dărâmată un bărbat de 40 de ani. Avea grinda căzută pe picior. Şi copii au fost salvaţi. Se auzeau ţipând. Am găsit un copil de 16 ani. Povestea că juca fotbal, îi plăcea, însă acum s-a ales cu răni la picioare, săracul. Tragic!”, mai spune Romică.
«Stăteam multe ore în teren. Ne era frig şi foame»
„,Zura s-a descurcat foarte bine, a intrat cu mult curaj în cercetări. Noi am lucrat în echipe. Trimiteam un câine, iar dacă vedeam că locul prezenta interes, trimiteam un al doilea câine, asta ca să confirmăm, să avem informaţii sigure, să putem să-i anunţăm pe cei de la IGSU. Nu ne-a păsat că ne este frig sau foame. Şi ce frig am tras în primele două zile. Nu se găsea motorină. Au surse bune de căldură, însă ele funcţionează pe motorină. Combustibil care era folosit şi la transport. Stăteam multe ore în teren cu Zura şi ne era greu să ne transportăm de colo-colo. Toţi salvatorii aveam echipamente grele. Plus că erau şi alte scule de 200 de kilograme, generatoare, lumini, un felinar imens, tot felul de obiecte care erau necesare”, a mai spus salvatorul voluntar.
«M-am panicat când am văzut amploarea dezastrului»
„Sunt foarte mândru că am putut ajuta împreună cu Zura. A fost harnică, şi-a făcut treaba, s-a dus în toate zonele de cercetare. A intrat plină de curaj, aşa cum a fost învăţată la antrenamente. Vreau să vă spun că odată ajunşi acolo, m-am panicat când am văzut amploarea dezastrului. Subliniezm că noi ne antrenăm acasă, dar nu e totuna. Noi nu avem, în România, un poligon care să simuleze nouă etaje de dărâmături, aşa cum era situaţia din Turcia. Noi ne antrenăm serios, însă nu poţi să fii pregătit pentru situaţia reală. E complicat, oricum. Noi am mai fost în Albania, însă acolo am văzut doar nişte case dărâmate. Nimic nu se compara cu Turcia», a explicat Romică, stăpânul Zurei.
«Am în minte imaginea oamenilor care suferă»
„În concluzie, sunt mândru de mine şi Zura, dar sufletul meu este trist. Mi-a rămas întipărită în minte imaginea oamenilor care suferă. Asta te macină. Te pui în locul omului care îşi caută familia. Părinţii care îşi găseau copiii înfăşuraţi în pături, este sfâşietor. Am încercat noi să ne închidem partea asta emoţională, ca să ne putem face treaba, dar a fost greu. Te copleşeşte totul”, a spus Romică Chinţoi pentru Click!. Căţeluşa a fost aşteptată cu bucurie acasă mai ales de Billy, labradorul familiei Chinţoi, dar şi de Miruna, care are un an. „De când a venit, Zura doarme în continuu. Iar Miruna e fericită că s-a întors ham-ham acasă. Zura e topită după copii şi doarme numai cu cea mică”, ne-a mărturisit Alina Chinţoi, soţia lui Romică.
În urma cutremurul de pe 6 februarie, care a lovit Turcia şi Seria, peste 41.000 de persoane şi-au pierdut viaţa. Echipele de salvatori români au ajutat la scoaterea de sub dărâmături a zeci de oameni, iar la plecarea din Turcia au fost aplaudaţi de localnici în semn de recunoştinţă.
