Greșelile pe care le fac cei mai mulți părinți! Un psiholog ne explică cum putem afecta randamentul copiilor la școală prin atitudinea pe care o avem
Noul an școlar urmează să înceapă în doar câteva zile, iar psihologul Mihai Copăceanu vorbește despre greșelile pe care le fac mulți părinți și care pot afecta randamentul pe care copii îl au la școală.
Unele comportamente și exprimări ale părinților pot avea consecințe complexe, care vor rezulta într-un randament mult mai scăzut al celor mici, atunci când vine vorba despre școală. Psihologul Mihai Copăceanu a vorbit despre acest subiect și a avertizat că educația nu trebuie făcută folosindu-ne de pedepse și amenințări.
Într-o postare făcută pe Facebook, specialistul vine cu câteva exemple de situații care pot avea consecințe negative asupra copiilor noștri.
„La copiii mici treaba asta induce o teamă de școală”
„«Las că vezi tu că începe școala! Mai vorbim noi!» Treaba asta o aud copiii în fiecare zi de vară și mai des și mai apăsat acum în ultimele zile de vacanță. Nu e o încurajare, nu e nici un avertisment, cât sună a amenințare și de multe ori continuă cu alte amenințări, legate de școală, de responsabilitate, de medie, de învățat, de ce vei ajunge în viață.
La copiii mici treaba asta induce o teamă de școală, o fobie școlară pe bune și mă refer încă de la acei micuți care avansează la clasa pregătitoare, «gata, nu mai ești la grădiniță, trebuie să înveți la școală, nu ne mai jucăm», încât ai impresia că în prima zi de școala doamna învățătoare stă cu pușcă mitralieră la intrarea în clasă și le țintește pe micile ființe”, spune psihologul, potrivit adevarul.ro.
Specialistul ne spune că un astfel de comportament poate avea exact efectul opus față de cel la care speră părinții.
„Amenințarea continuă și la clasa a II-a”
„Dacă ne gândim atent și mai jos putem merge, la copiii de grădi care ajung în «grupa mare»... Și putem continua povestea până la clasa a I-a, care e cea mai serioasă și severă dintre toate de până acum. Deci, «tre să înveți literele obligatoriu, să faci tabla înmulțirii, împărțirii și să vorbește foarte bine engleză și germană și dacă se poate spaniolă, să mergi la sport și la dezvoltare personală».
What? Mami! Amenințarea continuă și la clasa a II-a. «Eu înțeleg că ai fost pe clasa I-a, că ai luat doar F.B. dar nu ai muncit destul». Personal, mă irită asocierea între «școală» și «muncă». De ce școala înseamnă că elevul trebuie să depună efort? Să muncească? Sau și mai departe «așa cum tati merge la lucru să avem bani pentru mâncare (și jucării) și tu trebuie să înveți la școală, să muncești». Cum? Pe clasa a II-a avem evaluări, parcă și pe clasa a IV-a și pe clasa a VI-a”, mai spune psihologul Mihai Copăceanu.
Atitudinea părinților poate provoca stres elevilor
Psihologul mai spune și că, pentru mulți elevi, intrarea în clasa a V-a este o sursă enormă de stres, deoarece toți cei din jurul lor le spun că urmează să se confrunte cu profesori mult mai exigenți și diriginți stricți.
De asemenea, din clasa VII-a, mulți părinți încep meditații, pentru a pregăti elevii pentru intrarea la liceu, însă atitudinea părinților poate provoca mai mult stres, decât interes pentru învățat. Iar aceeași problemă este reluată apoi în clasa a XI-a, cât și a XII-a.
„Copiii au nevoie de încurajări”
Psihologul spune că educația nu trebuie făcută folosindu-ne de stres și de amenințări pentru a forța performanța.
„Imaginați-vă doar câteva clipe ce poate simți un copil care de la grădi i s-a spus cât de grea este școala și că datoria lui este să muncească, să învețe că altfel nu ajunge nimic în viață, că nu are ce mânca etc și i se spune an de an și vară de vară și zi de zi... Ce va înțelege el din școala asta?
Și să nu uităm că același mesaj...îl aud aceiași copii de la domnii și doamnele în prima zi de școală, de la diriga și dirigu.... «bei, copii, ați trecut în clasa a VIII-a...vă așteaptă un examen greu de care ține viitorul vostru».Doamne este 9 septembrie...prima zi de școală și deja o dăm cu amenințarea examenului! Haideți să schimbăm cumva perspectiva această bolnăvicioasă!
Copiii au nevoie de încurajări, de susținere, de inspirație și motivație, de curiozitate și încântare, de bucurii (și de insuccese, că așa e în viață), dar atitudinea contează, chiar contează!”, spune acesta.
