Italian stabilit în Sibiu, părere categorică despre România: „Au găsit altceva să mă dea afară din nou”
Italianul Luca Ciccorelli, în vârstă de 40 de ani, provine din sudul Italiei, mai exact din orașul Foggia. De șase ani, el locuiește în Sibiu și a dorit să împărtășească experiențele trăite în această perioadă în România.
Luca a fost motivat să descopere mai multe despre țara noastră, dar mai ales despre Sibiu. Deși a întâmpinat diverse obstacole, acestea nu l-au împiedicat să își susțină examenul de Bacalaureat în Sibiu și să urmeze cursurile universitare.
De un an, el este student la Facultatea de Drept din Sibiu. În cadrul unei discuții recente, Luca ne-a povestit despre integrarea sa, provocările întâmpinate și cum percepe orașul după șase ani de trai aici.
Luca a început de la zero
Luca a început totul de la zero, fără a cunoaște limba română și având puține informații despre România. Interesul său de a înțelege mai bine mentalitatea și percepțiile românilor a apărut după contactele cu aceștia. În 2012, a început cursurile de limbă română în Italia, la Accademia di Romania din Roma.
„Familia mea nu are legături cu România. Sunt din Puglia, aproape de Bari, unde se află ambasada României. În Italia avem mulți români, dar nu toți lucrează acolo.
Cunoaștem români din Moldova, din Iași, Focșani, Bacău, Galați, dar și romii, cum îi numiți voi. La noi în Italia, aceștia sunt asociați cu furturi.
Eu, însă, am avut o persoană apropiată din Timișoara și am observat o diferență în comunicare față de italieni. În discuții cu un român, nu pot percepe mereu dacă este supărat, fericit sau dacă se simte obligat să vină cu mine la o bere”, a explicat Luca, potrivit Turnul Sfatului.
Încă de la început, Luca a abordat cultura românească cu dorința de a înțelege, fără a judeca înainte de a cunoaște. A urmat cursuri private de limbă română la Sibiu, unde se află și astăzi, în cadrul unei școli care oferă cursuri pentru cetățenii străini.
Primul său contact cu Sibiul a fost în 2015
Primul său contact cu Sibiul a fost în 2015. La acea vreme, orașul i-a oferit un sentiment de liniște și pace, diferit de agitația din Italia. „M-am îndrăgostit de Sibiu, era liniște, nu ca în Italia, unde totul este aglomerat și zgomotos. M-am simțit în pace”, a spus Luca.
Deși inițial nu a luat decizia de a se muta în Sibiu, a continuat studiile de limba română în Italia. În 2017, a revenit în Sibiu, participând și la diverse evenimente culturale, precum Cântecele Munților, unde a fost impresionat de atmosfera și egalitatea dintre oameni.
Luca și-a găsit un loc de muncă în Sibiu, însă a experimentat și momente dificile. Ultimul său job în Italia fusese într-un call center, cu un salariu modest. Prin intermediul profesoarei sale, a obținut un interviu pentru un post similar în Sibiu și a fost angajat. Deși firma l-a sprijinit cu un apartament și chiria pentru prima lună, jobul nu a durat mult din cauza volumului redus de muncă.
Ulterior, a găsit un nou loc de muncă, însă acolo a început să se simtă discriminat. Luca a apelat la instanță și a câștigat procesul.
„Au încercat să mă trateze acolo ca un sclav. Eu sunt o persoană foarte atentă, eu știu, am un salariu de bază, am tichete de masă, bonus de performanță și un bonus suplimentar pentru ceea ce vând acolo.
Dacă eu știu că salariul este 2.100 de lei net, știu că am lucrat zilele respective pentru că și eu mi le-am însemnat în caietul meu, știu câte tichete de masă trebuie să iau, apoi bonusul de performanță, apoi câte produse am vândut, la final știu cât trebuie să fie salariul meu.
La final am adunat 100 de ore suplimentare, mi s-a zis că nu este adevărat, că nu le-am lucrat, chiar dacă eu aveam un extras în Excel, un program unde fac un log in și log out (n.r. conectare și deconectare) și mi-au spus că nu este adevărat.
Eu le-am spus că dacă nu o să fiu plătit o să merg mai departe în instanță, nu mi-e teamă. M-au chemat în meeting (n.r. întâlnire), m-au certat, era și o doamnă de la HR, drept martoră.
Șefa mi-a zis că trebuie, orice frază era cu trebuie, eu le-am zis nu, tu trebuie să mă plătești pe mine, eu nu mănânc la casa ta, tu nu-mi plătești facturile, este dreptul meu, tu mă respecți pe mine, dacă eu te respect pe tine. Am fost dat afară ca abatere disciplinară, dar am câștigat în instanță, am revenit la lucru.
Au găsit altceva să mă dea afară din nou, dar de data aceasta chiar dacă nu i-am dus în instanță, instanța era pro firmă, nu era de partea mea.
Problema e că dacă call center-ul nu are clienți, nu ai cum să plătești angajații. Problema cea mai urâtă a fost că în aprilie 2021 am avut o evaluare anuală, mi s-a spus „bravo” de când m-am întors, dar apoi în mai am primit un mail prin care ni se spunea că firma închide biroul în Sibiu toți ne mutăm în București sau lucrăm de acasă.
Am avut acel moment de panică pentru că nu era o schimbare de contract, era un nou interviu. Ni s-a spus că redeschid pozițiile, cine vrea aplică, cine nu vrea, renunță. Am ales să rămân după care mi s-a zis că nu pot face acest lucru pentru că nu știu limba engleză. Am avut întâlnirea de evaluare, dar acolo nu mi s-a spus nimic despre vreun anume curs de engleză. Dacă mi s-ar fi zis că trebuie făcut, aș fi făcut”, a mai explicat el.
