Județul din România de unde oamenii pleacă pe capete. E cel mai sărac, iar viitorul arată sumbru, cu toate că aici ar fi trebuit să fie puterea energetică a Europei
Județul Mehedinți, cândva mândria industrială a României, a devenit astăzi un simbol al sărăciei și al declinului. Încet-încet, oamenii au început să plece pe capete, lăsând în urmă ruinele unei economii distruse și drame personale care par să nu se mai termine. După ce marile platforme industriale au dispărut, viețile locuitorilor din zonă s-au transformat într-un lung șir de încercări și datorii de neplătit.
„Un șoc pentru toată lumea”
Ion Palici, fost inginer și director tehnic, povestește cum locuitorii rămași în șomaj tehnic s-au luptat cu o economie instabilă, rate la credite și o inflație amețitoare, de până la 15%. „Oamenii ăștia au rămas cu datorii la bănci, erau prea tineri pentru a se pensiona și prea bătrâni ca să învețe o altă meserie sau să se angajeze în altă parte”, spune el.
Același sentiment îl împărtășește și o locuitoare a orașului care își amintește durerea trăită de tatăl său: „Tata mai avea trei ani până la pensie când și-a pierdut locul de muncă. A fost un șoc care i-a provocat un infarct”.
Ar fi trebuit să fie un centru energetic al Europei
Mehedinți ar fi trebuit să fie un centru energetic al Europei. În anii '80, combinatul de apă grea producea suficientă apă pentru reactoarele nucleare de la Cernavodă și chiar pentru un plan ambițios de extindere la patru reactoare. Însă, după 1989, dezvoltarea sectorului energetic nuclear a stagnat, iar combinații de factori economici și politici au dus, în 2016, la închiderea definitivă a termocentralei. Statul s-a văzut nevoit să pună lacătul, lăsând mii de oameni fără loc de muncă și sute de tone de apă grea rămase în depozit, pentru care încă se caută o soluție.
„Termocentrala putea să fie salvată și să funcționeze, la fel cum se întâmplă la Turceni și Rovinari,” spune cu regret Ion Palici, citat de observatornews.ro. „Aceasta ar fi însemnat locuri de muncă și ar fi ținut orașul în viață”.
Un oraș îmbătrânit și lipsit de speranță
Declinul economic al județului Mehedinți a creat un val de plecări masive și a dus la o rată de îmbătrânire accelerată a populației. Oamenii rămași se confruntă cu un paradox: o rată a șomajului de 7%, dar o lipsă acută de forță de muncă calificată. „Avem oameni care au venituri mari, din afaceri, dar marea majoritate se luptă cu ziua de mâine”, explică Oana Buzatu, jurnalistă și una dintre puținele persoane care au ales să rămână în orașul natal.
Un studiu IPSOS scoate la iveală realitatea dură din Mehedinți: 5% dintre locuitori nu își permit să cumpere mâncare în anumite luni, iar 60% din venituri sunt cheltuite pe întreținerea locuinței și alimente. Viitorul sună și mai greu, cu 60% dintre respondenți spunând că anul viitor nu vor reuși să-și plătească facturile, pe fondul liberalizării prețurilor la energie.
„Aceasta e povestea județului Mehedinți, dar și a altor orașe cândva industrializate din România, care acum își trăiesc agonia”, afirmă Alina Stepan, manager IPSOS. În ultimul deceniu, populația din orașele românești a scăzut cu 16%, un semn al disperării oamenilor și al lipsei de speranță pentru un viitor mai bun în propria țară.
