Tradiţii pentru spor şi sănătate la sărbătoarea Sfântului Ignatie Teoforul
Se crede că el a fost hirotonit episcop chiar de Sfântul Apostol Petru. În traducere , numele de „Teoforul" înseamnă „purtător de Dumnezeu". Tot documentele religioase menţionează că Sfântul Ignatie a primit cununa de mucenic la data de 20 decembrie în timpul persecuţiei din Antiohia. Atunci, el a fost arestat împreună cu numeroşi creştini şi pedepsit cu moartea, fiind aruncat în cuşca fiarelor în renumitul amfiteatru din Roma.
Sfântul Ignatie a insistat în faţa unui grup de romani care voiau să obţină achitarea lui de la autorităţile imperiului:"Lăsaţi-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi sunt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu pâine curată a lui Hristos". După tragedie, câţiva creştini au adunat în taină rămăşiţele sale pământeşti din Amfiteatrul din Roma şi le-au dus în Antiohia.
În calendarul popular, la 20 decembrie se împlineşte ritualul Ignatul porcilor.
Prin tradiţie, porcul de Crăciun este sacrificat în această zi. Din bătrâni se spune că, dacă sacrificarea porcului nu se împlineşte în ziua Ignatului, animalului nu-i merge bine şi începe să slăbească.
La Ignatul porcului participă rudele şi prietenii familiei care sacrifică porcul. Ritualul tăierii porcului se împlineşte în această zi în numeroase zone din ţară, iar gospodina se scoală de dimineaţă şi începe pregătirile pentru sacrificarea porcului în gospodăria sa.
Cuvântul Ignat provine din latinescul Ignis, care înseamnă foc. În vremuri îndepărtate, această zi era una dintre cele mai importante sărbători solare.
La sacrificiul porcului nu trebuie să asiste persoanele foarte miloase, pentru că atunci carnea acestuia nu va fi gustoasă.
Se mai păstrează obiceiul ca fiecare gospodină să aibă grijă ca sacrificiul porcului să se facă potrivit ritualului şi să se desfăşoare în anumite condiţii de spaţiu şi timp. Gospodina purifică locul unde are loc sacrificiul prin tămâiere sau prin stropire cu apă neîncepută şi alege momentul potrivit ca sacrificiul să se împlinească în anumite ore ale zilei: după răsărit şi înainte de apus, atunci când soarele străluceşte pe cer.
Totodată, în tradiţia populară, se crede că de Ignat oamenii trebuie vadă sânge : în acest mod ei vor fi feriţi de boli în Noul An. În unele localităţi, copiilor care participă la ritual, când sunt urcaţi pe pântecul porcului, li se face semnul crucii pe frunte cu sângele animalului sacrificat. În mediul rural se crede că, respectând acest obicei, copiii respectivi vor fi rumeni în obraji şi feriţi de deochi tot anul.
Este foarte interesantă opinia unor etnologi care sunt de părere că o mare însemnătate, din punct de vedere al remediilor magice, o are culoarea neagă a porcului sacrificat: carnea de porc negru tăiat la Ignat are efecte vindecătoare în cazul unei boli ciudate, numită "Spurcatul", pentru cei care consumă acest tip de carne. În lumea satelor, afecţiunea stârneşte mare teamă şi se manifestă printr-o durere care "se mută" în tot corpul.
Tot în medicina populară se spune că, atunci când sângele porcului negru este amestecat cu făină, reprezintă un leac sigur pentru bolile grave. Când sângele porcului negru este amestecat cu mei se lasă să se usuce şi cu acest "leac"se afumă copiii, ca să scape de guturai, de frică şi de alte boli ale copilăriei.
Totodată, etnologii semnalează că în tradiţia populară şi untura adunată la tăierea porcului negru e bună pentru descântece şi pentru îndepărtarea relelor.
Se mai spune că, în acestă zi, este bine ca fiecare om care participă la ritual să vadă sânge; în acest mod, ei vor fi feriţi de boli în Noul An.
În unele localităţi, copiilor care participă la ritual, când sunt urcaţi pe pântecul porcului, li se face semnul crucii pe frunte cu sângele animalului sacrificat. În mediul rural se crede că, respectând acest obicei, copiii vor fi rumeni în obraji şi feriţi de deochi tot anul.
În multe sate din Oltenia, înainte de a fi înjunghiat, porcul este stropit cu agheasmă şi este aşezat cu capul spre răsărit. Cel care-l taie îi face semnul crucii pe ceafă cu cuţitul, înainte de a-l înjunghia.
Ritualul înjunghierii animalului este împlinit de stăpânul casei, îndeosebi bărbatul care se îngrijeşte de gospodărie. Mai întâi animalul este pârlit, spălat şi apoi este frecat cu sare. După ce este pârlit, porcul se înveleşte cu un preş sau cu o pătură. Copiii cei mici din familia care a sacrificat porcul se suie pe pântecul porcului şi se veselesc, pentru ca acesta să fie mâncat cu poftă.
Ignatul se încheie cu "Pomana porcului", bucatele de carne proaspătă sunt prăjite în untură şi din această carne se hrănesc toţi cei prezenţi la ceremonie.
Tot atunci în băşica porcului se pun grăunţe, apoi se lasă să se usuce. După ce băşica porcului s-a usucat, aceasta se scutură precum un clopoţel; dacă boabele fac multă gălăgie, înseamnă că în familia care a sacrificat porcul va fi veselie şi numeroase bucurii.
După ce băşica porcului a fost pusă la uscat, ritualul Ignatului continuă: porcului i se taie coada şi urechile, iar în unele zone geografice acestea sunt consumate de copiii din familia care a tăiat porcul, iar acest moment din timpul Ignatului porcului, simbolizează sfârşitul Postului Crăciunului.
Gospodina casei se ocupă cu tranşarea cărnii pe categorii, după ce soţul ei, cel care a tăiat porcul, face semnul crucii cu cuţitul pe fruntea animalului şi spune: "Doamne ajută să-l mâncăm sănătoşi". După aceea, tradiţia Ignatului se continuă cu tăierea capului şi a picioarelor porcului, din care se prepară piftia pentru Anul Nou; în final, urmează tranşarea întregului animal.
