Refugiații ucraineni: «Pentru noi, România este tărâmul făgăduinței»
La graniţele de la nord şi de la est ale României apar noi refugiaţi, victime ale războiului din Ucraina. Mulţi dintre ei nu ştiu în cine să aibă încredere, unde să se ducă şi ce să facă. Pentru astfel de situaţii sunt pregătiţi şi reprezentanţii Asociaţiei Ecumenice a Bisericilor din România (AIDROM). Oamenii strâng ajutoare, cazează refugiaţi şi le vindecă rănile sufleteşti.
Au lăsat în urmă urgia războiului şi sunt de o săptămână în Bucureşti, dar încă sunt speriaţi. Se roagă zilnic şi aşteaptă ziua în care se vor putea întoarce acasă. Este povestea a două familii care au fugit din Ucraina şi care sunt cazate la sediul Asociaţiei Ecumenice a Bisericilor din România (AIDROM), din strada Ilarie Chendi numărul 14.
”Am primit de la o rudă vestea că a început să fie bombardat Kievul. După doar câteva ore, au început să fie explozii şi în zona noastră, la 350 de kilometri de capitala ţării. E o localitate mică şi ne-am panicat. Ne-am făcut imediat bagajele. Eu, soţia şi cei trei copii am plecat spre graniţa cu Moldova”, povesteşte Kristiev Grigorii, capul familiei.
Ucraineanul şi-a urcat toată familia în maşină şi a condus îngrozit până la frontieră. Pe drum, a văzut cum zburau rachetele ruseşti, cum bombele distrugeau case şi blocuri, cum în loc de drumuri rămâneau gropi imense.
”Cel mai mult ne-a speriat drama oraşului Herson, distrus din temelii de agresori. Nu ne-am mai uitat înapoi, am condus apoi prin toată Moldova, căci nu ne simţeam în siguranţă. Ne temeam că ruşii pot veni după noi, fiindcă au acolo armata din Transnistria.
În Moldova nu ne-am oprit decât la o biserică. Ne-am întremat un pic şi am luat-o cu viteză spre voi. România e un tărâm al făgăduinţei pentru noi, trebuia să ajungem aici”, spune, încă traumatizat, Grigorii.
Prin Moldova a condus toată noaptea, până la graniţa cu România, în localitatea gălăţeană Giurgiuleşti. Omul a cerut ajutor şi a ajuns aici, la centrul pentru refugiaţi AIDROM.
Grigorii: ”Poate suntem naivi, dar aşteptăm vestea că s-a terminat totul”
Împreună cu el sunt soţia, Olga, băieţelul Amir, în vârstă de 7 ani, fetiţele Arina şi Zlata, de 8 ani şi 3 ani. Sunt în siguranţă acum, dar gândul le zboară tot acasă.
”Ne gândim cât de norocoşi suntem, fiindcă am putut fugi. Alţii, printre care şi rude de-ale noastre, au rămas acolo şi îndură atacurile ruşilor. Suntem la o răscruce. Din cinci în cinci minute ne interesăm despre evoluţia situaţiei în Ucraina.
Poate suntem naivi, dar aşteptăm vestea că s-a terminat totul şi că ne putem relua viaţa. Uneori, visăm că totul a fost doar o încercare, pentru a vedea că suntem puternici. Poate Dumnezeu ne-a testat”, încheie, cu voce joasă, refugiatul.
Centrul AIDROM este specializat în ajutorarea refugiaţilor şi are în spate forţa a patru culte religioase, care şi-au unit forţele: Biserica Ortodoxă, Biserica Luterană, Biserica Reformată şi Biserica Armeană.
”Strângem ajutoare şi o să le ducem unde este mai mare nevoie de ele - la Odesa. Am luat legătura cu autorităţile de acolo, ştim de ce este nevoie şi ducem mai mult decât ni s-a cerut: medicamente, alimente neperisabile, lucruri de strictă necesitate, saci de dormit, pături, haine groase, lenjerie”, explică, pentru Click!, reprezentanta AIDROM, Cătălina Niculescu.
«Nădăjduim ca Bunul Dumnezeu să aducă pace»
În prima linie a campaniei de ajutorare a refugiaților se află preoții. Printre ei, un vechi prieten al oamenilor în suferință, directorul de programe de la AIDROM, părintele Gabriel Cazacu, care e Paroh al Parohiei Parcul Domeniilor Cașin din Bucuresti.
”Mulțumim cu smerenie şi recunoștință tuturor ostenitorilor, care au sprijinit demersurile necesare pentru organizarea acestui apel filantropic. Nădăjduim ca Bunul Dumnezeu să aducă pace și binecuvântare în Ucraina, altfel încât să găsim o soluție diplomatică acceptată de ambele părți”, spune părintele Cazacu.
Puteţi urmări ştirile Click! pe Google News, Facebook și Instagram!
