„Poarta Iadului", pădurea din România care bagă turiștii în spaimă. Locul ar fi blestemat
Satul Cerbu, din comuna Copălău, se află la numai 20 de kilometri de municipiul Botoşani. Este o localitate rurală renumită pentru legendele cu fenomene paranormale care au loc în zonă. Cele mai multe poveşti cu diavoli şi spirite misteriose se leagă de codrii care înconjoară din vremuri satul.
Pădurea blestemată
Satul Cerbu, din comuna Copălău, județul Botoșani, este deja celebru pentru poveștile spuse de localnici despre pădurea care se presupune că ascunde „Poarta Iadului”. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii din zonă au observat o serie de fenomene stranii în desișul pădurii Buduhal, pe care mulți o consideră blestemată.
Noaptea, peisajul este ca desprins dintr-un film horror, mai ales dacă ne gândim la toate poveștile care s-au spus de-a lungul timpului despre persoanele care au avut curajul să pășească în întuneric, pe potecile înguste ale acestei păduri.
Cine intră pe acel teren misterios riscă să își piardă noțiunea timpului
Legendele au legătură, în mare parte, cu vulcanii noroioși aproape stinși, pe care oamenii locului îi numesc „smârcuri”. Se spune că oricine intră pe acel teren misterios riscă să își piardă simțul orientării și să uite de noțiunea timpului. Potrivit mărturiilor celor care stau în zonă, unii ar fi „bântuit” zile în șir printre arbori, iar alții și-ar fi pierdut chiar și mințile, după ce nu au mai găsit calea de ieșire din acel tărâm înfricoșător.
„Este un loc blestemat. Pe acolo umblă Necuratul. Așa ne spuneau bătrânii. Poate că am auzit poveștile și așa mi s-a părut, dar când am mers pe acolo, am înghețat de frică. Nu știu de ce, dar mi-a venit să o iau la goană. Parcă simțeam pe cineva care mă urmărește. Mulți s-au pierdut zile în șir și ieșeau cu mințile rătăcite. Ferească Dumnezeu”, a povestit Ilie din Copălău.
"Poarta Iadului” are o vechime de 3.000
În urmă cu foarte mulți ani, vulcanii noroioși de la Cerbu erau încă activi. În locul lor au rămas ochiuri uriașe de mlaștină cu apă, noroi și stufăriș. Trei dintre aceste particularități de relief se află la marginea pădurii, iar cea mai mare dintre ele are un diametru de 40 de metri. Această porțiune uriașă de mlaștină îi face pe oameni să simtă cum genunchii li se înmoaie de frică, mai ales pentru că a primit denumirea „Poarta Iadului”. Se spune că are o vechime de 3.000 de ani, că nu are fund și că dacă un om scapă acolo, i se pierde urma imediat.
„Buduhal se cheamă, nimeni nu mai știe de ce. Oamenii îi mai ziceau lunca smârcului de la un soi de lac din pădure. Lacul acela nu o scăzut niciodată, chiar dacă a fost secetă. Ba chiar la anumite timpuri creștea. Am auzit că s-au înecat unii în smârc, dar nu știu eu sigur.Când eram mic, m-am dus acolo, dar după aceea nu. Este ceva de bagă frică în suflete. Eu nu pot să spun ce, fiindcă nu știu. Este un loc fără fund, cine cade în el, nu mai iese”, a dezvăluit nea Ilie Siminiceanu, un bătrân trecut de 95 de ani din localitate.
