Preotul Ilarion Felea a fost ucis de comuniști. A fost îngropat fără cruce, într-o groapă comună
Din acest an, ziua de 18 septembrie va fi închinată cinstirii de către credincioșii ortodocși a Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea. Născut la 21 martie 1903, în satul Valea Bradului, județul Hunedoara, Ilarion Felea a învățat cuvântul Domnului încă din primele zile, fiind fiu de preot ortodox.





Viața preotului Ilarion Felea
A urmat studiile liceale la Brad și Arad între 1914 și 1922, după care a mers, firesc, la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1926. Ulterior, a obținut licența în teologie la Universitatea din București în 1932, iar în 1939, la doar 36 de ani, și-a luat doctoratul, o reușită excepțională în acele timpuri. Teza sa: „Pocăința. Studiu de documentare teologică și psihologică”.
În paralel cu studiile, la vârsta de 24 de ani, în 1927, a fost hirotonit preot și a slujit inițial în parohia natală, Valea Bradului, chiar în biserica în care a fost botezat și în care și-a urmărit tatăl la slujbele religioase. Din 1930, a fost numit preot paroh în cartierul Șega din Arad, unde a contribuit la construirea și finalizarea bisericii parohiale. În paralel cu activitatea pastorală, părintele Ilarion a fost un prolific autor și profesor. În 1938, a devenit profesor de Dogmatică și Apologetică la Academia Teologică din Arad, unde a predat până în 1948, deținând și funcția de rector între 1947 și 1948.
Dorind să împărtășeacă semenilor cât mai mult din cunoștințele sale, Părintele Ilarion Felea a avut o operă prodigioasă, sub semnătura sa tipărindu-se mai multe volume de referință, dar fiind și redactor al publicațiilor „Biserica și Școala” și „Calea Mântuirii”. De asemenea, era recunoscut pentru vocea sa baritonală, cu care cânta dumnezeiește, după cum îl caracterizau cei care l-au auzit în biserică. De asemenea, predicele sale erau pline de har, fiind pomenite și după decenii de la dispariția sa.
Din păcate, în 1949, chiar în ziua de Bobotează, pe 6 ianuarie, părintele Ilarion Felea a fost arestat sub acuzația de „omisiune a denunțării” și condamnat la un an de închisoare. Și-a continuat activitatea academică, mai întâi la Biblioteca Sfintei Episcopii, după care a fost reintegrat ca preot la Catedrala, unde a slujit până la cea de-a doua sa arestare. Aceasta a venit la 25 septembrie 1958, la vârsta de 55 de ani, iar sentința a fost pe cât de dură pe atât de incorectă și de inumană: 20 de ani de muncă silnică! Motivul? Clasic pentru acele vremuri de tristă amintire pentru România: uneltire contra ordinii sociale și activitate intensă contra clasei muncitoare și a mișcării revoluționare.
A murit la vârsta de 58 de ani
A fost închis la Gherla și ulterior la Aiud, unde condițiile erau, puțin spus, inumane. A rezistat 3 ani neclintit în credință, indiferent de torturi și de suferințe. În acest timp a oferit alinare și îndrumare spirituală celorlalți deținuți, unii dintre ei recunoscând că fără ajutorul spiritual al părintelui, nu ar fi rezistat infernului. Domnul a considerat că preotul și-a încheiat misiunea pe Pământ la 18 septembrie 1961, în închisoarea din Aiud. Avea doar 58 de ani! A fost înmormântat într-o groapă comună, fără cruce, însă în cazul celor dăruiți de Dumnezeu, așa cum a fost Părintele Ilarion Felea, nu e nevoie de un mormânt pentru ca pelerinii și cei credincioși să se închine la el.
Citește și: Dometie cel Milostiv de la Râmeț. De ce i s-a spus „Apostolul Moților”
În semn de cinstire veșnică și de recunoștință pentru tot ceea ce a făcut pentru ortodoxie, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad îi poartă numele.