Sofian de la Antim, „Duhovnicul Bucureștilor”. De ce a fost închis timp de 6 ani: „Era bine acolo. Nimic nu te distrăgea de la Dumnezeu”
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim a fost membru al mișcării „Rugul Aprins”, deținut politic între 1958-1964, pictor bisericesc și „Duhovnicul Bucureștilor”.
Părintele Sofian Boghiu s-a născut în comuna Cuconeștii-Vechi, județul Bălți, dincolo de Prut, pe 7 octombrie 1912. A primit la botez numele Serghei. La vârstă de 14 ani ajunge frate de mănăstire la Schitul Rughi, iar după 11 ani primește „tunderea monahală” în Mănăstirea Dobrusa. A urmat școala de cântăreți la Dobrousa și Seminarul monahal de la Cernica, unde l-a avut printre colegi pe Patriarhul Teoctist. În 1939 este hirotonit diacon în Catedrala din Bălți, dar din cauza ocupării Basarabiei de către ruși, este nevoit să părăsească Mănăstirea Dobrousa și astfel, alături de starețul său și ceilalți frați din obște, ajunge la Mănăstirea Căldărușani.
Înzestrat cu darul picturii, a urmat Academia de Arte Frumoase din București (1940-1945). În perioada 1942-1946, a făcut și Facultatea de Teologie din București. Este hirotonit preot la Mănăstirea Antim, pe 15 noiembrie 1945.
În vara anului 1958, este arestat și închis, împreună cu alți membri din cadrul mișcării spirituale „Rugul Aprins”. Această mișcare ajunsese să reunească un grup de călugări şi intelectuali care îşi propuneau să trăiască în spiritul „Rugăciunii lui Iisus“, iar Mănăstirea Antim din Bucureşti devenise centrul spiritualităţii ortodox. Devenită populară, gruparea avea să fie desfiinţată brutal de comunişti. Părintele Sofian Boghiu a fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică dușmănoasă“. După 6 ani a fost pus în libertate. Despre acei ani declara mai apoi: „Dacă pot zice așa, mie mi-a plăcut în închisoare […] Era bine acolo. Mult mai bine decât aici, în așa-zisa noastră libertate. Te puteai concentra […] Nimic nu te distrăgea de la Dumnezeu. Pe când afară… câte probleme!”
Părintele Sofian Boghiu a pictat multe lăcășuri din țară (25 de biserici, din care 6 integral, iar restul restaurate) și din străinătate (a pictat integral 3 biserici). Dintre acestea amintim: Schitul Darvari, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Radu-Vodă – București, Mănăstirea Deir-El-Harf – Liban, Catedrala din Homs și Biserica din Hama– Siria.
Părintele Sofian Boghiu – prietenul săracilor
Mitropolitul Martir Antim Ivireanul stabilise ca Mănăstirea Antim să ajute oamenii săraci. Ținând seama de acest testament, Părintele Sofian a avut neîncetat grijă ca cei veniți la această mănăstire să nu plece nemângâiați. Așa se face că după slujbă, rămâneau mulți credincioși care aveau nevoie de hrană.
Apoi, părintele Sofian Boghiu a primit în scaunul duhovniciei pe toți cei care veneau la el, fără rezerve. Părintele prof. Constantin Coman spunea în acest sens: „Chiar mă întrebăm uneori – nu cu răutate – de ce nu face părintele o selecție, pentru că un duhovnic avansat ca dânsul să nu se mai ocupe de copii în sufletul cărora nu a pătruns răutatea sau de băbuțe care vor fi ieșit de mult din vâltoarea ispitelor și păcatelor, ci de cei care au cu adevărat probleme duhovnicești, greu de rezolvat. După mintea mea, era ca și cum un chirurg renumit ar fi continuat să opereze apendicită, alături de cele mai complicate operații pe cord! … Atât de accesibil era Părintele, încât depindea numai de tine să fie și duhovnicul tău”.
Vezi și: Sfântul Cuvios Iraclie a fost 8 ani deportat în Siberia. Vorbea fluent trei limbi străine
A trecut la cele veșnice în dimineața zilei de 14 septembrie 2002, în chilia sa de la Mănăstirea Antim. Poporul român îl va cinsti de acum pe 16 septembrie.
Citește și: Dometie cel Milostiv de la Râmeț. De ce i s-a spus „Apostolul Moților”
