Ceaşca de sănătate / Merişorul este «doctorul rinichilor»
Şi în luna octombrie , pe pajiştile alpine, întâlneşti merişorul sau coacăzul de munte, cum îi mai spun localnicii din aceste zone . Pentru farmacia casei, poţi aduna frunze şi rămurele proaspete , pentru că acest arbust îşi păstrează mereu frunzele verzi. Mai mult, planta este foarte rezistentă la temperaturi scăzute şi la vânturi puternice , dar substanţele bioactive din compoziţia sa îl ajută să-şi păstreze vigoarea şi calităţile vindecătoare.
Ceaiul de merişor este numit de specialişti, pe bună dreptate, „doctorul rinichilor". Fructele de merişor au acţiune diuretică, antiinflamatoare şi sunt un dezinfectant urinar foarte eficient. Frunzele plantei conţin o serie de substanţe active: taninuri, catechine (care au o însemnată acţiune antimicrobiană şi antibacteriană), flavonoide şi antocianidine ( recunoscute pentru efectul antioxidant). În compoziţia fructelor întâlnim provitamina A, vitaminele C, B1, B2, zaharuri, minerale şi acizi organici. Tot în fructele de merişor s-a identificat şi resveratrolul-un antioxidant cu o putere de 50 de ori mai mare decât vitamina E şi de 20 de ori mai puternică decât vitamina C.
De asemenea, merişoarele sunt bogate în benzoaţi şi, de aceea, calităţile lor conservante sunt remarcabile . Benzoatul de sodiu din compoziţia fructelor nu are efecte toxice, precum aditivul alimentar- benzoatul de sodiu. Ca dovadă, sucul de merişor nu se alterează vreme de câteva luni, dacă este păstrat la o temperatură de 16-18 grade.
De ajutorul merişorului pot beneficia şi bolnavii de Alzheimer.
Datorită efectul diuretic şi de eliminare a acidului uric din sânge, terapia cu merişor este indicată şi în cazul bolnavilor de gută; iar dacă merişorul este asociat în curele cu ienuper, efectul este remarcabil", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Studiile ştiinţifice recente au dovedit şi alte efecte terapeutice extraordinare ale plantei în cazul infecţiilor respiratorii (bronşite, laringite şi tuse), în infecţiile parazitare sau digestive, în infecţiile bucale , dar şi în afecţiunile urinare recidivante. Pentru bărbaţii, preparatele cu merişor acţionează ca un anticoncepţional; de aceea, extractele de acest fel pot fi folosite doar de bărbaţii care nu doresc să aibă copii. .
Reţetele săptămânii
Infuzia de merişor: Se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată, care se infuzează în 250 ml de apă. Specialiştii recomandă să se consume câte trei căni pe zi din această infuzie, în ameliorarea tusei sau împotriva paraziţilor intestinali.
Tinctura de merişoare: Pentru preparare, avem nevoie de 50 grame de plantă care se macerează, timp de 15 zile, în 250 ml rachiu de secară. Licoarea se strecoară şi se păstrează la rece. Zilnic, se administrează câte o linguriţă de tinctură diluată în 250 ml de apă, la indicaţia terapeutului.
Decotul de merişor: Acesta se obţine dintr-o linguriţă de frunze la o cană cu 250 ml de apă. Se recomandă câte două căni de decoct pe zi, timp de 15 zile, în cazul infecţiilor bucale, digestive, respiratorii şi urinare. Prudenţă! Decoctul de merişor nu se recomandă în timpul sarcinii.
