Ceaşca de sănătate/ Ştiaţi că vinariţa este o plantă miraculoasă?

De atunci şi până-n  zilele noastre, vinariţa este recomandată de  terapeuţi şi ca o alternativă pentru fumători.  Planta uscată  se pune în pipe ,  fiind folosită în mod deosebit de bolnavii cu afecţiuni ale căilor respiratorii.

Vinariţa conţine substanţe active importante : uleiuri eterice, cumarina ( care dă plantei uscate un miros deosebit), taninuri, vitamina C,  glucozide şi compuşi amari.

Vinariţa este cunoscută ca un somnifer foarte eficient. De aceea, multă vreme, vinaruţa a fost indicată ca un calmant în tratamentul copiilor şi al  bătrânilor.

Datorită proprietăţilor sale tranchilizante, diuretice şi sedative, vinariţa este recomandată şi în stări de neurastenie,de melancolie şi de isterie.

Preparatele pe bază de vinariţă au, de asemenea, un rol important în terapiile indicate în restabilirea ritmului cardiac, fiind eficiente şi în dizolvarea şi în sfărâmarea calculilor renali, în icter, precum şi în hidropizie, litiază urinară, scarlatină şi rujeolă.

Vinariţa se recomandă şi în indigestii, deoarece s-a dovedit un foarte bun agent de curăţire şi de revigorare a sistemului gastro intestinal.. Datorită aromelor plăcute, vinariţa este folosită şi în industria vinurilor şi a lichiorurilor.

Reţetele săptămânii

Cum se prepară, cum se administrează

Macerat la rece .Într-o cană cu 250 ml de apă rece  se pun două linguriţe de plantă  şi se lasă la macerat  timp de 12 ore, de dimineaţa până seara, când se strecoară  şi se bea înainte de culcare.

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de plantă la o cană cu apă clocotită;  se lasă la infuzat un minut, se strecoară şi se bea o cană, zilnic, repartizată în 2 doze. Nu se consumă mai mult de două  căni pe zi, deoarece  cumarina din compoziţia plantei poate provoca dureri de cap.

Lichior de vinariţă

Ingrediente: 20 fire de vinariţă (puţin uscată) 1 litru  ţuică de casă şi 200 g zahăr

Preparare:  Se pune planta într-un vas de sticlă sau de ceramică cu capac. Deasupra plantei se toarnă ţuica , apoi se încorporează zahărul şi se lasă la macerat până a doua zi. Dimineaţa se strecoară conţinutul printr-un tifon des. După aceea, lichidul se toarnă în acelaşi vas, care se astupă bine cu capacul şi se păstrează într-un loc călduros timp de trei  săptămâni ( nu la soare).