Ceaşca de sănătate / Top 3 plante care uşurează respiraţia
1. Menta descongestionează căile nazale
Specialiştii precizează că izma conţine cele mai eficiente principii active şi proprietăţi curative dintre plantele aliate aparatului respirator. Ca plantă aromatică, menta acţionează în două moduri diferite între ele, în funcţie de concentraţia preparatului folosit.
În doză slabă, infuzia este analgezică, calmantă şi antispastică.
În doză concentrată, menta este un tonic al sistemului nervos şi un stimulent digestiv. Substanţele active importante precum mentolul, un valoros ulei eteric, compuşii antibiotici şi substanţele minerale au o puternică acţiune antiseptică şi calmantă.
În virozele respiratorii se consumă câte două-trei căni de infuzie pe zi, timp de două săptămâni. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă. În acest interval, pentru a evita constipaţia, în dieta cotidiană trebuie să predomine fructele şi legumele. Infuzia de mentă este eficientă şi în cazurile de astm sau de bronşită, pentru că redau capacitatea de respiraţie.
2. Eucaliptul, un bun antiseptic
Esenţa de eucalipt este foarte bogată în principii active. Acţiunea sa antivirală se manifestă benefic în infecţii respiratorii: răceală, gripă, sinuzită, pneumonie şi în bronşită.
Uleiul de eucalipt, cunoscut sub numele de mentă de Sidney (datorită acţiunii sale calmante asupra căilor digestive, asemănătoare mentei), este eficient şi în stările de oboseală, în scăderea puterii de concentrare sau în dureri de cap, simptome care însoţesc gripa şi virozele respiratorii. La o cană de ceai din fructe de pădure, preparat dintr-o linguriţă de frunze la o cană de apă clocotită, se adaugă trei-patru picături de ulei de eucalipt. Infuzia descongestionează căile respiratorii şi fluidifică secreţiile. Se consumă două-trei căni de ceai pe zi.
3. Potbalul tratează afecţiunile respiratorii
Datorită proprietăţilor emoliente, expectorante şi antiinflamatorii, frunzele de potbal tratează cu mare succes laringitele, faringitele, bronşitele şi pleurezia. Ceaiul din frunzele acestei plante medicinale este considerat un remediu pentru persoanele care, prin meseria lor, îşi suprasolicită corzile vocale, precum cântăreţii, actorii şi profesorii.
În orice situaţie, când apare tusea rebelă sau răguşeala chinuitoare, bolnavii trebuie să bea de trei-patru ori pe zi ceai de potbal îndulcit cu miere. Infuzia şi siropul de potbal tratează insuficienţele respiratorii, răcelile, afecţiunile pulmonare şi afecţiunile hepatobiliare. Nu este recomandată folosirea terapeutică a florilor, deoarece unii terapeuţi cred că acestea sunt cancerigene.
Reţetele săptămânii
Cum se prepară, cum se administrează
Infuzia se prepară din două căni cu apă şi două linguri cu frunze de potbal uscate. Ceaiul se bea fracţionat, de-a lungul unei zile.
Siropul de potbal se prepară astfel: Se umple un borcan mai mare cu frunze de potbal, iar între straturi se toarnă miere. Borcanul se leagă la gură şi se lasă la loc întunecat şi răcoros timp de două luni. Apoi, se scoate conţinutul şi se pune la fiert. La final, se filtrează şi se pune în sticle mici. Se recomandă câte două linguriţe de sirop, înaintea meselor principale, în tratamentul afecţiunilor cronice respiratorii şi hepatobiliare.
În timpul virozelor, beţi infuzii preparate din soc, din coada-şoricelului, din isop şi din mentă (câte o linguriţă rasă din fiecare la 500 ml de apă clocotită). Întreaga cantitate se administrează pe parcursul unei zile, deoarece combate frisoanele şi tusea.
