Ceaşca de sănătate: Sunătoarea, un tonic pentru o viaţă activă
Cantităţi impresionante de sunătoare sunt folosite anual pentru prepararea medicamentelor care tratează cele mai frecvente boli răspândite pe mapamond : depresia, afecţiunile cardiace, insomniile, hipertensiunea arterială, obezitatea şi tendinţa de îngrăşare.
Specialiştii din mai multe ţări europene, din Statele Unite, din China şi din Japonia apreciază însă, că atât intern, cât şi extern, pojarniţa, aşa cum i se mai spune plantei în popor, demonstrează virtuţi vindecătoare pentru mai bine de 80 de afecţiuni începând cu cele hepatice şi cu cele gastrice şi până la cele respiratorii.
."Sunătoarea este una dintre cele mai folosite şi mai eficiente plante din medicina populară. În acelaşi timp, este un remediu natural ale cărei principii active au fost studiate timp îndelungat şi documentate ştiintific. Planta acţionează ca sedativ, antiseptic, cicatrizant, antiinflamator hepatic şi intestinal, antibiotic, revigorant şi remineralizant. Însă cea mai cunoscută calitate a sunătoarei este aceea de antidepresiv natural", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Sunătoarea este o adevărată farmacie. În compoziţia plantei au fost identificaţi peste 15 compuşi activi, printre care acidul valerianic, saponinele, colina, rutina, uleiul volatil, galactoza, substanţe care îi atribuie numeroasele calităţi terapeutice.
Combate depresia şi tulburările de somn
Tratamentele cu preparate de sunătoare (infuzie şi tinctură) sunt eficiente în bolile sistemului nervos, datorită efectului antidepresiv şi sedativ produs de hiperforină, o substanţă prezentă în compoziţia plantei. Cura cu infuzie (câte două căni pe zi, consumate într-un interval de două-trei luni) acţionează foarte bine asupra persoanelor cu stări depresive. Efectele tratamentului se pot observa după primele trei săptămâni de cură. Tinctura de sunătoare combate astenia, insomnia, somnul agitat şi somnambulismul. Se iau câte 15 picături pe zi, diluate în ceai sau în apă, în trei tranşe.
Cura cu tinctură de sunătoare durează minimum 21 de zile şi este salvatoare pentru cele patru tipuri de depresii: depresiile reactive, cauzate de evenimente neplăcute în viaţa pacientului, depresiile biologice (uneori moştenite), depresiile psihiatrice, cauzate de pierderea contactului cu realitatea şi depresiile hibernale, specifice sezonului rece, când lumina naturală este redusă ca durată şi ca intensitate.
Previne îngrăşarea pe fond nervos
Terapia pentru combaterea îngrăşării pe fond emoţional urmăreşte pierderea kilogramelor care se acumulează din cauza unor evenimente neplăcute sau a unor probleme stresante în carieră. În acest caz, se recomandă infuzia combinată de sunătoare.
Este aliata sistemului digestiv
Efectele antiseptice, antiinflamatoare şi astringente ale curei cu infuzie şi cu tinctură de sunătoare se constată în cazul afecţiunilor hepatice (hepatită cronică şi acută, ciroză, ascită, degenerarea celulei hepatice, dischinezie biliară). Se iau câte 10 picături de trei ori pe zi, timp de 21 de zile. În tratamentul cu tinctură se recomandă şi consumul unui ceai de sunătoare în fiecare zi, o baie la picioare seara şi o baie generală cu infuzie, pe săptămână. De asemenea, sunătoarea combate gastritele hiperacide, ulcerul gastric şi duodenal, crampele stomacale, viermii intestinali şi lipsa poftei de mâncare. În astfel de afecţiuni se recomandă câte trei ceaiuri pe zi sub formă de infuzie combinată de sunătoare.
Tratează afecţiunile cardiovasculare
Terapia cu sunătoare s-a dovedit foarte eficientă în afecţiunile cardiovasculare (hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă şi circulatorie), dar şi în artrita obliterantă, în varice şi în ulcere varicoase. Se consumă câte o jumătate de cană de trei ori pe zi, un interval de o lună.
Are şi contraindicaţii
Cea mai importantă contraindicaţie la folosirea preparatelor cu sunătoare se adresează bolnavilor care folosesc medicamente de sinteză contra depresiei, insomniei, anxietăţii, epilepsiei şi contra infecţiei cu HIV. Alergia la sunătoare apare sub formă de dureri gastrice şi de erupţii cutanate. La începutul terapiei cu sunătoare, aceşti bolnavi trebuie să folosească doar o zecime din doza normală, iar cantitatea se creşte progresiv, la recomandarea specialistului. De asemenea, există şi alte reacţii adverse, cum ar fi sensibilitatea excesivă a organismului la lumina solară.
De aceea, persoanele care fac tratament cu sunătoare nu trebuie să se expună la soare între orele 11şi 18. Expunerea prelungită la soare în timpul sau imediat după un tratament cu sunătoare este periculoasă, deoare provoacă fotodermie. Această hipersensibilitate se manifestă prin înroşirea pielii, prurit, tumefieri cutanate, prin umflarea pleoapelor şi a buzelor.
Reţetele săptămânii
Siropul de sunătoare
Acest preparat este un tonic pentru sistemul nervos , dar şi un leac care reglează secreţia biliară.
Cum se prepară
Ingrediente: 250 ml de infuzie concentrată (obţinută din două linguri de floare lăsată să se macereaze în 250 ml de apă clocotită, timp de zece minute) şi un sirop de zahăr (preparat din 400 g de zahăr şi 250 ml de apă). Leacul este lăsat să clocotească, la foc mic, până capătă consistenţa smântânii.
Cum se administrează
Siropul se administrează un interval de o săptămână (de patru ori pe zi câte o linguriţă).
Infuzia combinată de sunătoare
Cum se prepară
Ingrediente: 4 linguri de plantă şi 1 litru de apă. Planta se pune la macerat în apă şi, după opt ore, preparatul se filtrează şi se lasă deoparte. Planta rămasă după filtrare se fierbe într-o jumătate de litru de apă, timp de cinci minute şi, după răcire, se strecoară.
Cum se administrează
În final, cele două extracte se amestecă, iar infuzia obţinută se bea în mai multe reprize, cu 30 de minute înainte de mesele principale. Tratamentul trebuie urmat timp de patru săptămâni, iar după o pauză de o lună se poate repeta. Infuzia combinată previne îngrăşarea pe fond nervos.
