Virusul ascuns din copilărie care poate declanșa cancer de vezică la maturitate. Ce au descoperit cercetătorii
Un virus cu care majoritatea oamenilor intră în contact încă din primii ani de viață ar putea provoca, mult mai târziu, consecințe grave asupra sănătății. Deși infecția trece neobservată în copilărie, noile cercetări arată că acest agent patogen poate lăsa în urmă modificări genetice ce cresc riscul de cancer vezical după zeci de ani. Descoperirea schimbă perspectiva medicilor asupra unui tip de cancer considerat până acum enigmatic, mai ales când testele nu detectează niciun semn viral în tumorile formate.
Un virus comun, dar cu efecte întârziate: ce este BK polyomavirus
BK polyomavirus (BKPyV) este un virus extrem de răspândit, prezent la aproape toată populația adultă. Infecția survine de obicei în copilărie, este blândă sau complet asimptomatică, însă virusul nu dispare din organism. El rămâne „adormit” în celulele rinichilor, unde poate persista o viață întreagă.
Deși pare inofensiv, cercetătorii au descoperit că, în anumite condiții, reactivarea acestui virus poate declanșa un proces subtil, dar periculos: deteriorarea ADN-ului celulelor sănătoase din vezica urinară.
Cum poate sistemul imunitar contribui, fără să știe, la apariția cancerului
Când BKPyV se reactivează, este eliminat în urină. Celulele vezicii recunosc prezența virusului și încep o reacție de apărare: eliberează interferoni, semnale care activează două enzime-cheie ale sistemului imunitar, APOBEC3A și APOBEC3B.
Aceste enzime sunt create pentru a altera ADN-ul virusului, blocând replicarea acestuia. Problema este că acționează nespecific și pot provoca mutații și în celulele sănătoase aflate în apropiere. Astfel ia naștere o „furtună moleculară” ce poate modifica, în timp, structura genetică a țesuturilor din vezică.
Ce au arătat testele de laborator: mutațiile apar în celulele vecine, nu în cele infectate
Folosind organoizi – modele de țesut vezical cultivate în laborator – cercetătorii au observat un mecanism surprinzător: celulele infectate sunt eliminate rapid prin extruzie apicală, un mod prin care organismul „dă afară” celulele compromise.
Însă celulele de lângă ele rămân expuse la niveluri ridicate de enzime APOBEC3 și dezvoltă mutații identice cu cele întâlnite în cancerele de vezică.
Mai mult, atunci când cercetătorii au oprit activitatea genelor APOBEC3A și APOBEC3B, mutațiile nu au mai apărut. Blocarea semnalelor de interferon – prin inhibitori JAK – a avut același efect, sugerând o posibilă strategie pentru prevenția viitoare.
De ce tumorile nu conțin virusul, deși par afectate de el
O întrebare a medicilor a rămas mult timp fără răspuns: dacă un virus ar fi declanșatorul cancerului de vezică, de ce tumorile rezultate testează negativ pentru BKPyV?
Studiul oferă acum explicația: virusul dispare odată cu celulele infectate, eliminate de organism mult înainte de apariția tumorii propriu-zise. În schimb, celulele „martor”, deteriorate accidental, supraviețuiesc și acumulează mutații suplimentare timp de ani sau chiar decenii.
Analiza a peste 300 de tumori invazive a arătat că, în medie, 36% dintre mutațiile lor au tipologia asociată enzimelor APOBEC3.
De ce unii oameni sunt mai vulnerabili decât alții
Nu toți indivizii reacționează la fel în fața virusului. Organismul fiecăruia produce cantități diferite de APOBEC3A și APOBEC3B, influențate atât de genetică, cât și de factori de mediu. Această variabilitate ar putea explica de ce anumite persoane dezvoltă, în timp, mutații periculoase, iar altele nu.
Ce înseamnă această descoperire pentru viitor: prevenție, tratament și screening
BKPyV este deja cunoscut pentru problemele pe care le generează persoanelor imunodeprimate, dar noul studiu demonstrează că impactul său se extinde și asupra oamenilor perfect sănătoși.
Cercetătorii propun mai multe direcții de acțiune în viitor:
- posibile vaccinuri care să prevină infectarea sau reactivarea virusului
- terapii antivirale care să reducă eliminarea virală în urină
- screening urinar periodic pentru detectarea reactivării BKPyV, în special la persoanele cu risc crescut
- blocarea semnalelor de interferon prin terapii țintite, pentru prevenirea mutațiilor ADN
Ce trebuie să știm despre virusul BKPyV
- este prezent la aproximativ 95% dintre adulți
- se transmite ușor în copilărie, prin contact cu urina sau secrețiile unei persoane infectate
- infecția este, de regulă, ușoară sau trecătoare
- rămâne latent în rinichi și se poate reactiva mai târziu
- poate contribui la apariția cancerului de vezică prin acumularea de mutații în celulele sănătoase
