Teribilele instrumente de tortură din Evul Mediu - FOTO
Evul Mediu a cunoscut unele dintre cele mai oribile metode de tortură inventate vreodată, în special de faimoasa Inchiziţie spaniolă. Iată, în cele ce urmează, o selecţie a zece dintre ele, cunoscute pentru cruzimea lor.
Taurul mândruCondamnaţii erau închişi în interiorul acestui taur metalic, iar sub acesta se aprindea un foc. Metalul era apoi încins până la alb, în timp ce omul dinăuntru se prăjea, la propriu.
Gâdilătoarea spaniolăEste vorba de un instrument foarte simplu, folosit pentru jupuirea victimei de piele. Din cauza formei sale, putea sfâşia muşchii şi, de asemenea, fractura oasele condamnatului. Victima era complet dezbrăcată şi legată, fără nici un fel de apărare, după care călăul trecea la actul propriu-zis al jupuirii, uneori în cadru public. De obicei, se începea de la membre, continuând cu pieptul, spatele, gâtul şi, în cele din urmă, faţa.
Scaunul spaniolAu existat multe variante ale acestui instrument de tortură, însă toate au un element comun: şezutul, spătarul, braţele şi partea pe care se sprijineau membrele inferioare şi tălpile erau acoperite cu cuie. În funcţie de scaun, numărul cuielor varia de la 500 până la 1.500. Pentru a imobiliza victima, i se legau încheieturile mâinilor de braţele scaunului; într-o altă versiune a scaunului, două bare metalice presau antebraţele victimei pe cuie, care pătrundeau şi mai adânc în carne. Alte versiuni au spaţii goale în şezut, unde călăul punea cărbuni aprinşi, provocându-i victimei, încă în stare conştientă, arsuri severe.
Sfărâmătorul de capeteA fost un instrument des folosit pe întreaga durată a Evului Mediu, în special de către Inchiziţie. Victima îşi punea bărbia pe bara de jos, în vreme ce cupa de sus acoperea calota craniană. Călăul strângea apoi şurubul, presând încet capul victimei. Efectele erau îngrozitoare: mai întâi cedau dinţii, care se sfărâmau. Condamnatul murea în dureri atroce, însă nu înainte ca ochii să îi iasă, literalmente, din orbite.
Para dureriiAcest instrument în formă de pară era introdus într-unul din orificiile corporale ale victimei: vaginul, în cazul femeilor, anusul, la homosexuali, şi gura, în cazul blasfematorilor şi al mincinoşilor. Instrumentul era alcătuit din patru piese în formă de frunze, care se separau încet, pe măsură ce călăul rotea şurubul din vârf. Rămânea la latitudinea călăului dacă să producă doar rupturi ale epidermei sau să strângă şurubul până la capăt, mutilând victima.
RastelulScopul principal era dislocarea tuturor încheieturilor victimei, care era legată de încheieturile mâinilor şi picioarelor. Corpul condamnatului era întins prin rotirea cilindrilor pe care se înfăşurau funiile.
CrocodilulVictima era închisă într-un tub metalic larg abia cât să încapă. Tubul, care avea colţi metalici asemănători dinţilor crocodililor, era apoi închis, imobilizând complet persoana din interior. Doar capul şi labele picioarelor rămâneau afară. Uneori, călăul aprindea un foc dedesubtul tubului. Victima se prăjea, la propriu. În plus, colţii instrumentului se încălzeau până la roşu. Mai târziu a apărut o variantă simplificată (cea din fotografie), care se prindea în jurul taliei condamnatului. Colţii erau introduşi ulterior, prin batere cu ciocanul, perforând abdomenul victimei, care pierea în chinuri groaznice.
Leagănul lui IudaEra o formă de tortură extrem de dureroasă. Condamnatul era aşezat deasupra unei piramide triunghiulare, cu picioarele legate unul de celălalt, astfel încât mişcarea unuia singur să provoace dureri. Vârful piramidei era apoi introdus fie în vagin, fie în anus (în cazul bărbaţilor). Tortura dura de la câteva ore până la zile întregi.
Măgarul spaniolConsta dintr-o placă principală montată pe bârne încrucişate, care susţinea o structură în formă de acoperiş. Gradul de durere putea fi ajustat prin folosirea unor greutaţi mai mari sau mai mici.
JupuireaEra des folosită. Într-una din variante, victima era legată de un stâlp vertical, atât de mâini, cât şi de picioare. Cu ajutorul unui mic cuţit, călăul începea să jupoaie pielea; aproape întotdeauna se începea cu faţa, coborând spre picioare. De cele mai multe ori, victimele mureau înainte de a se ajunge la talie.
