A fost singurul călugăr care a domnit în Țara Românească. Era fratele lui Vlad Țepeș
În Evul Mediu, o metodă populară de a înlătura un oponent politic era ca aceștia să fie forțați să devină călugări, ori călugărițe. Însă, au existat și excepții când, în ciuda jurămintelor monahale, câte un călugăr a reușit să ajungă pe tron! Iar o astfel de situație s-a petrecut chiar și în Țara Românească!
Inițial, acest domnitor mai puțin cunoscut din istoria noastră a fost botezat Petru, însă după ce a ajuns pe tronul Țării Românești, a luat numele de Vlad, precum alți membrii ai familiei sale. Mai precis, el a domnit sub numele de Vlad al IV-lea și era nepotul pe linie paternă al lui Mircea cel Bătrân. Mai mult decât atât, cu siguranță că toți românii au auzit de frații lui mult mai faimoși, ambii domnitori ai Țării Românești: Vlad Țepeș și Radu cel Frumos!
Vlad al IV-lea s-a născut în anul 1425, în Transilvania, iar încă din tinerețe, a devenit călugăr, sub numele de Pahomie. În timpul carierei sale monahale, el a fost preot și egumen al unei mânăstiri. Motivul pentru care a pornit pe această cale a fost pentru a nu se crede că își dorește tronul țării, pe care, în cele din urmă, soarta i l-a și oferit.
Singurul domnitor călugăr din Țara Românească
După moartea lui Vlad Țepeș, călugărul va ajunge pe tronul Țării Românești, din anul 1482, până în 1495. Vlad al IV-lea a avut o domnie îndelungată, de aproximativ 13 ani, lucru destul de rar pentru domnitorii acelei perioade. În principal, el a dus o politică prietenoasă cu Imperiul Otoman, însă a oferit mereu informații Moldovei și Transilvaniei, atunci când turcii pregăteau o nouă campanie.
De asemenea, după ce a devenit domnitor, el a renunțat la jurămintele monahale și s-a căsătorit cu Rada-Smaranda Maria Palaiologina. Alături de aceasta, Vlad al IV-lea va avea doi băieți, ce vor devenii domnitori ai Țării Românești. Mai precis, este vorba despre Radu cel Mare, cât și Vlad al V-lea cel Tânăr.
Vlad al IV-lea a fost un domnitor extrem de apreciat la acea perioadă. El a construit 30 de sate și 15 mânăstiri, iar pe lângă relațiile bune cu Imperiul Otoman, el a dus și o politică diplomatică favorabilă Franței și Spaniei.