Ce înseamnă și de unde provine, de fapt, expresia „floare la ureche”. Mulți români o folosesc, dar nu-i cunosc înțelesul

Probabil că nu există român care să nu fi folosit măcar o dată în viață expresia „floare la ureche”, fiind una dintre cele mai des utilizate expresii care se regăsește în vocabularul limbii române. Însă, nu mulți sunt cei care cunosc originea și semnificația ei. De unde vine expresia „floare la ureche” și ce înseamnă, de fapt?

Având în vedere cât de veche este limba română, faptul că există și unele expresii pe care chiar și noi, ca vorbitori nativi, nu reușim să le explicăm cu precizie, nu va surprinde pe nimeni. Una dintre cele mai des utilizate expresii care se regăsește în vocabularul limbii române este „floare la ureche”, însă nu toată lumea cunoaște originea și semnificația ei.

De unde vine expresia „floare la ureche”

Majoritatea proverbelor, expresiilor și zicătorilor populare din limba română își au originea în obiceiurile și cultura populară străveche. De-a lungul istoriei, unele expresii românești au ajuns să fie folosite atât în vorbirea curentă, cât și în literatură, iar una dintre cele mai utilizate este „floare la ureche”. 

Originea ei este veche de sute de ani și, desigur, are legătură cu florile puse la ureche. Potrivit istoricilor, tinerele britanice din perioada Evului Mediu obișnuiau să își pună flori după ureche, având o semnificație foarte clară: când o fată își punea o floare după urechea stângă, adică pe parte inimii, acesta era un semn că ea avea deja un partener. Pe de altă parte, floarea plasată după urechea dreaptă era un semn că fata poate fi abordată, deoarece este singură și disponibilă. Prin urmare, o fată lesne de agățat era „floare la ureche”.

Obiceiul florii la ureche se poartă chiar și în prezent, în Hawaii. Acolo, reprezentantele sexului frumos dornice de o relație poartă o floare la urechea dreaptă, iar cele căsătorite la urechea stângă, potrivit stylemagazine.com.

În prezent, expresia „floare la ureche” este folosită de români cu sensul de „nimica toată”. Cu alte cuvinte, este folosită pentru a sublinia că o sarcină sau o provocare este atât de simplă, încât nu necesită mult efort.