Cea mai frumoasă principesă a României a avut o viață zbuciumată. A fost căsătorită de două ori, dar a sfârșit la mănăstire

30 decembrie 2023 10:26   Fapt divers
Ultima actualizare:

Alteța Sa Imperială și Regală, Ileana, Arhiducesă a Austriei și Principesă de Habsburg-Toscana, de asemenea Principesă a României și de Hohenzollern, a fost cea mai mică dintre copiii Regelui Ferdinand I al României și ai Reginei Maria.

Arhiducesă de Austria prin căsătorie, Ileana și-a încheiat viața ca stareță ortodoxă, fiind cunoscută sub numele de „Maica Alexandra”.

Era mătușa Regelui Mihai al României și avea legături de rudenie, prin mama sa Regina Maria, cu familiile regale britanice și rusești. Activă în numeroase fundații caritabile, Ileana a petrecut mult timp în exil. Ea a înființat mănăstirea „Schimbarea la Față” în Ellwood City, Pennsylvania, SUA, locul unde se află și mormântul său.

Ileana a fost cea mai mic copil a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria

Ileana s-a născut la București pe 23 decembrie 1908 sau 5 ianuarie 1909, fiind cea mai mică dintre copiii Prințesei Maria și ai Prințului Ferdinand.

Au circulat zvonuri despre posibila paternitate a lui Barbu Știrbei, însă regele a recunoscut-o oficial ca fiind a sa.

Ea a avut patru frați mai mari: Carol, Elisabeta – ulterior Prințesă Moștenitoare a Greciei, Maria – viitoare regină a Iugoslaviei – și Nicolae. Existau speculații și în legătură cu fratele ei mai mic, Mircea, presupus a fi fiul Prințului Știrbei; Mircea a murit la vârsta de aproape patru ani din cauza febrei tifoide.

Până la vârsta de 5 ani, Ileana a trăit în luxul palatului, beneficiind de toate privilegiile. Izbucnirea Primului Război Mondial a forțat familia regală, alături de guvern și parlament, să se refugieze la Iași pentru a scăpa de trupele germane.

Educația ei a fost în principal învățată în cadrul familiei, având tutori, învățând de la părinți și de la personalul curții. Mama sa i-a insuflat cunoștințe de limba engleză și franceză, în timp ce tatăl ei a predat germana. Ileana a fost crescută cu o profundă dragoste pentru România, cultivând un respect deosebit pentru popor, tradiții și limba română.

A urmat cursurile Colegiului Heathfield-Ascot din Marea Britanie și a studiat sculptura sub îndrumarea lui Ion Jalea și pictura cu Jean Al. Steriadi. În anul 1926, a călătorit în America și apoi în Spania alături de regina Maria și fratele ei, Nicolae.

A fondat o organizație de cercetași și avea brevet de yachting

Cunoscută ca Domnița Ileana pentru apropiații ei, a fost fondatoare sau președintă a unor organizații de cercetași, cum ar fi Asociația Creștină a Femeilor Române, Asociația Ghidelor și Ghizilor din România etc.

Pasiunea ei pentru yachting a fost evidentă, obținând chiar brevetul de căpitan de cursă lungă și navigând timp de mai mulți ani cu yachtul „Isprava”, devenind astfel singura femeie din România cu această calificare. A participat la diverse expediții în Munții Carpați.

În perioada „Restaurației”, Ileana se afla într-o călătorie în Egipt. Ea a susținut inițiativa politică a fratelui său, dar curând, noul rege, Carol al II-lea, a decis să o țină departe de aparițiile publice, fiind deranjat de popularitatea de care se bucura Ileana și de afecțiunea pe care românii o manifestau față de ea, asemenea reginei Maria.

La sfârșitul anului 1930, Ileana i-a scris Regelui Carol al II-lea: „Te rog să înlături neîncrederea pe care o ai în mine, pentru că știi cât de mult țin la tine și cât mă doare să te văd supărat. Fii înțelegător, doresc să fac bine, să te mulțumesc, dar sunt tânără și uneori greșesc fără să vreau. Sunt gata oricând să te slujesc pentru că ești Rege și, de asemenea, ești fratele meu pe care îl iubesc atât de mult.”

Cu toate acestea, Regele, decis să nu împartă puterea politică și popularitatea familiei regale cu niciun alt membru, a găsit o soluție simplă pentru a „elimina” pe sora sa: Ileana trebuia să se căsătorească cu un prinț străin și să părăsească țara.

În vara anului 1930, în timp ce o însoțea pe regină într-o vizită în Spania, Ileana l-a întâlnit la Barcelona pe arhiducele Anton de Habsburg, descris drept „un tânăr extrem de frumos, înalt, blond, pasionat de sport, distins”.

Prințesa Ileana a avut 6 copii 

Biografia Principesei Ileana a României este cu adevărat fascinantă, reflectând nu doar o viață personală plină de întâmplări și transformări, ci și o perioadă istorică tumultoasă, cu schimbări dramatice la nivelul Europei și al lumii.

După căsătoria cu Arhiducele Anton de Habsburg în 1931, viața Principesei Ileana a trecut printr-o serie de evenimente semnificative, care au marcat nu doar existența sa personală, ci și istoria contemporană.

Începând cu mutarea în Austria și nașterea celor șase copii, urmată de organizarea unui spital pentru soldații români în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, și până la stabilirea în România la castelul Bran, viața ei a fost plină de inițiative umanitare și de implicare în problemele timpului.

Mutarea forțată în Elveția și apoi în Argentina, după abdicarea regelui Mihai și invazia sovietică, arată adaptabilitatea și rezistența ei în fața adversităților. Fondarea căminului pentru refugiații români la Buenos Aires este un exemplu al angajamentului său continuu pentru ajutorarea celor în nevoie.

O viață sentimentală complexă

Divorțul de Anton de Habsburg în 1954 și recăsătoria cu Ștefan Isărescu, urmată de un alt divorț în 1965, arată complexitatea vieții sale personale în contextul unei epoci pline de schimbări. Tragedia pierderii fiicei sale, Maria Ileana, într-un accident aviatic, a adus un alt nivel de suferință și durere în viața ei.

Convertirea la Ortodoxie și devenirea stareței mănăstirii „Schimbarea la Față” din Ellwood City, Pennsylvania, reprezintă o transformare spirituală profundă, marcând ultimele decenii ale vieții sale.

Vizita în România post-comunistă în 1990 și moartea sa la scurt timp, în 1991, în urma unui accident în mănăstire, încheie o viață plină de evenimente și schimbări, care reflectă nu doar trăirile personale ale Principesei Ileana, ci și istoria secolului XX. Aceasta lasă în urmă o moștenire de curaj, adaptabilitate și angajament față de credința și valorile ei, scrie site-ul istorie-pe-scurt.ro. 

Mai multe