Chipul unui „vampir”, reconstruit de oamenii de știință. Bărbatul murise într-un mod barbar. Foto

Pentru prima dată după mai bine de patru secole, cercetătorii au reușit să redea chipul unui bărbat considerat, la vremea morții sale, o posibilă amenințare supranaturală.

Rămășițele lui au fost descoperite într-un mormânt din fortăreața Račeša, situată în estul Croației, iar modul în care a fost tratat trupul după moarte sugerează că oamenii vremii au încercat să prevină transformarea lui într-un „vampir”,  scrie Sky News.

Descoperirea arheologică a scos la iveală un caz neobișnuit: cadavrul fusese dezgropat, decapitat și apoi reînhumat cu fața în jos, peste corp fiind așezate pietre grele. Specialiștii consideră că acest tip de mutilare nu poate fi explicat prin factori naturali sau prin simpla degradare a mormântului, ci reprezintă un gest deliberat, menit să împiedice revenirea mortului printre cei vii.

Un om violent în viață, temut după moarte

Potrivit arheoloagei Natasa Sarkic, membră a echipei de cercetare, reputația bărbatului din timpul vieții ar putea explica frica pe care comunitatea a continuat să o simtă și după moartea lui.

Analizele bioarheologice au arătat că individul fusese implicat în numeroase conflicte violente. El a suferit cel puțin trei episoade serioase de agresiune interpersonală, iar unul dintre atacuri i-a provocat o desfigurare a feței. O astfel de înfățișare putea provoca teamă și respingere socială, izolându-l de restul comunității.

Cercetătorii au stabilit că bărbatul a murit în urma unui ultim atac violent, produs înainte ca acesta să se recupereze complet după rănile anterioare.

În tradițiile slave, persoanele care mureau în mod violent sau care fuseseră percepute ca agresive, păcătoase ori marginale erau considerate susceptibile de a reveni ca vampiri. Astfel de spirite erau văzute ca ființe neliniștite, capabile să aducă boli, să provoace moartea oamenilor sau animalelor și să se răzbune pe cei vii.

Ritualurile anti-vampir din Europa de Est

Dr. Sarkic explică faptul că, potrivit credințelor populare, sufletul rămânea legat de trup aproximativ 40 de zile după moarte. În această perioadă, comunitatea putea recurge la diverse ritualuri pentru a preveni întoarcerea mortului.

Printre metodele utilizate se numărau:

• străpungerea cadavrului cu un țăruș,
• arderea trupului,
• decapitarea,
• îngroparea cu fața în jos,
• acoperirea corpului cu pietre grele,
• legarea membrelor pentru a împiedica mișcarea.

Mormântul descoperit la Račeša prezintă mai multe dintre aceste practici, confirmând că oamenii din acea vreme se temeau de posibilitatea revenirii defunctului.

Cum a fost reconstruit chipul bărbatului

Reconstrucția facială a fost realizată de expertul în grafică digitală Cicero Moraes, care a utilizat tehnologii moderne pentru a recrea aspectul bărbatului pe baza craniului descoperit.

Inițial, craniul — găsit fragmentat — a fost reconstituit și scanat digital cu ajutorul tomografiei computerizate. Ulterior, specialiștii au folosit date provenite de la persoane vii pentru a estima poziția trăsăturilor faciale și grosimea țesuturilor moi în diferite regiuni ale feței.

O tehnică numită „deformare anatomică” a permis ajustarea virtuală a capului unui model uman până când acesta s-a potrivit perfect cu structura osoasă analizată. Astfel a fost generată o versiune neutră a feței, bazată exclusiv pe forma craniului, fără elemente speculative precum culoarea ochilor, a pielii sau stilul părului.

Ulterior, a fost realizată și o variantă artistică, menită să ofere publicului o imagine mai realistă.

Rezultatul final a fost descris de Moraes drept o figură „ostilă și amenințătoare”, cicatricile și traumele indicând o viață plină de conflicte.

Cine a fost bărbatul din Račeša

Analizele indică faptul că bărbatul a trăit în secolele XV sau XVI, avea aproximativ 1,63 metri înălțime și a murit între 40 și 50 de ani. Având în vedere numeroasele răni, este posibil să fi fost soldat sau o persoană implicată frecvent în confruntări violente.

El a fost înmormântat într-o zonă ce pare să fi aparținut unei biserici, însă mormântul se afla într-un loc marginal, lângă un zid, ceea ce sugerează un statut social inferior sau o marginalizare postumă.

Un detaliu intrigant este faptul că nu există urme de tăiere pe vertebre sau pe craniu, ceea ce indică faptul că capul nu a fost tăiat cu un instrument, ci probabil smuls din corp, semn al unei profanări brutale.

Mormântul a fost descoperit în 2023 și face parte dintr-un ansamblu de peste 180 de morminte identificate în fortăreața Račeša, situată la aproximativ 110 kilometri sud-est de Zagreb. De-a lungul timpului, fortăreața a fost ocupată de templieri, apoi de Cavalerii Ospitalieri și ulterior de nobili locali.

Frica de vampiri, prezentă în întreaga regiune

Cazul nu este singular. Descoperiri similare au fost făcute în Polonia, unde au fost găsite morminte profanate în mod asemănător. În Serbia, trupul lui Petar Blagojevic a fost străpuns cu un țăruș și ars în 1725, după ce sătenii au susținut că devenise vampir. În Croația, Jure Grando Alilovic, mort în 1656, este menționat în documente istorice drept unul dintre primii „vampiri” consemnați în scris.

Studiul privind reconstrucția chipului bărbatului din Račeša, realizat de Cicero Moraes, Natasa Sarkic și colaboratorii lor, a fost publicat în revista științifică OrtogOnLineMag, oferind o nouă perspectivă asupra modului în care frica, superstițiile și violența socială modelau practicile funerare din Europa medievală.