Cine a fost Marchizul de Sade, aristocratul obsedat de plăceri interzise, cel care a dat numele sadismului

Donatien Alphonse-François, numele real al Marchizului de Sade, căruia îi „datorăm” cuvântul sadism, a avut o viaţă închinată desfrâurilor erotice duse la extrem, multe dintre acestea fiind descrise în cărţile sale. Perversiunile sale l-au adus după gratii pentru o perioadă de 32 de ani.

Născut pe 2 iunie 1970, la Paris, Franța, într-o bogată familie, Donatien Alphonse François, numele real al Marchizului de Sade a manifestat o dorinţă maladivă faţă de libertatea dusă la extrem încă de la o vârstă fragedă. Libertinismul lui de Sade s-a transformat în desfrânare mai târziu, în adolescență. A devenit obsedat și dependent de sex, iar tinerele femei (în principal prostituate) care au cedat avansurilor sale au fost supuse unor perversiuni fără margini.

„După ce câteva prostituate au înaintat plângeri împotriva lui, Sade a început să fie supravegheat de poliţia locală, care a ţinut o evidenţa escapadelor sale”, potrivit Historia.ro.

Marchizul de Sade a fost exilat în castelul Lacoste, domeniul său preferat, după câteva scurte perioade petrecute în spatele gratiilor, în 1768. Acest conac impunător a fost transformat de marchiz într-un adevărat loc al desfrâului, aici satisfăcându-și dorințele interzise și a profitat din plin de angajații săi, bărbați sau femei.

Când nevoia era mai mare, la jocurile sexuale ale lui de Sade erau chemate și prostituate, alternând cu intervenția surorii soției sale, Anna Prosper. În 1772, la Marsilia, Marchizul de Sade a fost condamnat la moarte pentru crimă și sodomie.

A scris mai multe cărți 

A fost acuzat că a folosit un afrodiziac letal fabricat în Spania pentru a intoxica mai multe prostituate. Unul dintre servitorii săi, Latour, a fost implicat în acest incident îngrozitor. În cele din urmă, ei au fost prinși și întemnițați în Fortăreața Miorance, dar, după patru luni de detenție, au reușit să evadeze.

Începând din 1772, s-a întors la moșia Lacoste, unde și-a reluat obiceiurile neortodoxe. Soția sa a participat la orgiile organizate de Marchizul de Sade. A fost încarcerat și mai mult atunci când tatăl unei cameriste care lucra la proprietatea sa a depus o plângere la poliție împotriva lui.

Acesta evadează, dar este prins și încarcerat în închisoarea Bastilia printr-un ordin semnat de regele Franței. Câteva luni mai târziu, este transferat la azilul de nebuni Chareton. Aici se apucă serios de scris, prima sa lucrare fiind „Cele 120 de zile ale Sodomei”. Au urmat cărţile „Justine” sau „Juliette”, în toate volumele Marchizul de Sade descriind cu lux de amănunte experienţele sale sexuale duse la extrem.

A părăsit azilul în jurul anului 1800, dar Napoleon Bonaparte a ordonat să fie arestat din nou, după ce a citit cărțile sale odioase. S-a întors la azil și a murit în decembrie 1814, abandonat de cei din jurul său.

Experiențele extraordinare și neobișnuite ale Marchizului de Sade au dezvăluit un nou tip de comportament uman: sadismul. El a fost descris de psihologi şi psihiatri ca fiind o atitudine deviantă în care oamenii fie sunt predispuşi la experienţe sexuale dincolo de limite, fie la crime odioase.