Cine a fost Martha Bibescu, eroina din Primul Război Mondial. S-a căsătorit la 16 ani și a fost acuzată de spionaj

Duminică, 28 ianuarie 2024, am sărbătorit 138 de ani de la nașterea prințesei Martha Bibescu, scriitoare de limbă franceză, diplomată de vocație și una dintre cele mai reprezentative figuri feminine ale societății mondene din La Belle Epoque. A fost una dintre cele mai frumoase și cunoscute românce ale începutului de secol XX.

Născută la 28 ianuarie 1886, Martha Bibescu a fost al treilea copil al politicianului conservator Ion N. Lahovary și al Emei (Smaranda) Lahovary (n. Mavrocordat). A avut o copilărie nefericită, marcată de moartea prematură, la vârsta de opt ani, a fratelui ei, Georges.

Neglijată de mamă,  și-a primit educația de la bunicul matern, în special de la tatăl ei, Ion N. Lakhovary. A învățat să citească devreme și avea o memorie excepțională. La fel ca toate fetele din aristocrația vremii ei, a fost școlită acasă, de o guvernantă angajată în acest scop. Ulterior, a fost trimisă la un pension de maici, în Elveția. A învățat latina, să-i citească pe marii gânditori clasici ai civilizației europene și să facă o adevărată pasiune pentru scrierile marchizului de Chateaubriand, ale cărui Memorii de dincolo de mormânt speră să le poată egala într-o zi cu propriile ei scrieri.

S-a căsătorit la 16 ani

În 1902, la vârsta de 16 ani, Martha s-a căsătorit cu prințul Georges Valentin Bibescu, fiul uneia dintre cele mai bogate și mai influente familii nobile din România, și, deși nu a fost niciodată fericită în căsnicie, a compensat prin faptul că a dobândit timpuriu faima literară.

Romanul ei de debut, „Les Huit Paradis“/„Cele opt paradisuri“, publicat în 1908, la editura pariziană Grasset, a fost premiat de Academia Franceză. A urmat apoi o serie de eseuri și romane istorice. Între 1937 și 1938, Martha Bibescu a fost unul dintre primii scriitori europeni care și-au văzut opera ecranizată, mai întâi la Paris, apoi la Hollywood – romanul „Catherine Paris“ a devenit filmul „Katia” în anul 1938, în regia lui Maurice Tournier, cu un scenariu scris de Lucille Décaux (pseudonimul literar al Marthei Bibescu) și avându-o în rolul principal pe Danielle Darieux.

Marcel Proust, Winston Churchill, regele Alfons al XIII-lea al Spaniei, prințul moștenitor al Imperiului German, cu care a avut și o relație romantică, Ramsay MacDonald, Charles de Gaulle, Paul Morand, Italo Balbo, Antoine de Saint-Exupery, se numără printre personalitățile cele mai importante ale epocii cu care Martha Bibescu și-a construit o vastă rețea de amiciții culturale și politice.

Palatul Mogoșoaia, cea mai dragă dintre reședințele ei

„Va veni o vreme când acest popor, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă. Din această ţară, trecută sub tăcere, vor răsuna cântece şi muzică. Neamul acesta va renaşte şi lumea se va mira ca de o minune să afle, în sfârşit, tot ceea ce el posedă din conştiinţa universală“, scria Martha Bibescu, relatează Adevărul.ro.

Unii dintre ei au fost oaspeți la Palatul Mogosuaia, locul pe care l-a iubit cel mai mult dintre toate reședințele ei, cadou de la Georges-Valentin în 1912 și pe care l-a renovat cu ajutorul arhitectului italian Domenico Rupolo, cheltuind toți banii obținuți din vânzarea cărților sale.

În timpul Primului Război Mondial, din octombrie 1916 până în mai 1918, a condus Spitalul nr. 118, pe care l-a amenajat pe propria cheltuială în grajdurile de pe strada Dr. Grozovici. Rolul ei exact poate fi dedus din nota Zoiei Bengescu din 1 noiembrie 1918: „La spital am fost foarte îngrijorați în ultimele zile din cauza arestării Marthei Bibescu, directoarea noastră. Pare o afacere misterioasă“.

A fost acuzată de spionaj

A cultivat germani pentru a aduna informații. A făcut acest lucru în memoria lui Ioan N. Lahovary, care a decedat subit în 1915, și în acord cu soțul ei. Prințul Bibescu, un aviator pasionat, s-a înrolat voluntar în Armata Română și, sub comanda sa, două escadrile de recunoaștere ale Forțelor Aeriene Române au efectuat numeroase raiduri deasupra spațiului aerian german.

„A fost acuzată de spionaj. S-a spus și că lordul Thompson a fost cel care a inițiat-o! Nu avea la ce să o inițieze, că era mai deșteaptă decât Thompson, a moștenit și de la Lahovarești, și de la Mavracordati toate calitățile lor“, spunea într-un interviu televizat academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, potrivit susrsei menționate.

La 8 decembrie 1916, în timp ce se afla la Posada, a primit vestea că palatul său iubit fusese jefuit. Pagubele au fost mari: mobilierul a fost distrus, perdelele au fost smulse, vesela a fost furată, iar biserica ortodoxă din curtea palatului a fost transformată într-un grajd.

După 1925, Martha Bibescu a investit toți banii din vânzarea moșiilor Lahovari și din scrierile sale în restaurarea acestuia. La sfârșitul anului 1927, palatul Mogoșoaia era într-o stare excelentă.

La fel ca multe alte personalități românești, Martha a fost nevoită să plece în exil după cel de-al Doilea Război Mondial. În septembrie 1945, ea a fugit la Paris cu ajutorul prietenilor americani pe care și-i făcuse la București, după semnarea armistițiului cu Aliații. Din păcate, a fost nevoită să o lase în urmă pe fiica ei, Valentine, căsătorită Ghika-Comănești, și întreaga avere, inclusiv Palatul Mogoșoaia.

Dorința îndeplinită a Marthei Bibescu

Valentine și soțul ei, Dimitrie (Dede) Ghika-Comănești, au fost trimiși la Curtea de Argeș  în domiciliu forțat și au rămas acolo, lipsiți de orice sursă de venit, până în 1956, când li s-a permis să părăsească România.

În 1955, Martha a fost aleasă membră a Academiei Regale a Belgiei, în locul poetei Anna de Noailles. După moartea ei, poziția a fost preluată de Mircea Eliade.

Martha Bibescu s-a stins din viață pe data de 28 noiembrie 1973, în apartamentul vărului său Antoine Bibescu, aflat la Paris, în Insula Saint-Louis, pe malul Senei. Conform propriei dorințe, a fost înmormântată într-un mic cimitir din localitatea franceză Ménars, în cavoul castelului care aparținuse soacrei sale, Valentine Bibescu de Riquet de Caraman-Chimay.