Cine a fost primul domnitor român care a mâncat roșii. Cum au ajuns pe masa lui

Atunci când ne întoarcem privirea către trecutul alimentar al strămoșilor noștri, descoperim o realitate surprinzătoare și fascinantă. Figuri istorice precum Decebal, Ștefan cel Mare sau Vlad Țepeș  nu au mâncat delicatese precum mămăliga, cartofii prăjiți sau o salată proaspătă de roșii. Explorând istoria alimentară a poporului român, descoperim detalii captivante despre evoluția bucătăriei noastre.

Dacii, înaintașii noștri, se hrăneau în principal cu varză și brânză, care erau elemente de bază în alimentația lor. În contrast, romanii acordau o atenție deosebită cepei, măslinelor și usturoiului, influențând astfel și bucătăria noastră.

Este important de menționat că în acele vremuri nu existau alimente precum porumbul, cartofii sau roșiile în dieta lor, deoarece aceste legume au fost introduse în Europa abia după descoperirea Americii de către Fernando Magellan și Cristofor Columb.

Cartoful a ajuns pe teritoriul României abia în secolul al XVI-lea

Cartoful, prezent în mod omniprezent în bucătăria noastră în prezent, a fost adus pe meleagurile europene în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, odată cu colonizarea Americii de Sud de către spanioli. Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș nu au avut ocazia să guste cartofii prăjiți, iar primele culturi ale acestei legume în România au apărut abia după anul 1800.

Același lucru se poate spune și despre porumb, care a devenit o parte importantă a dietei europene după colonizarea Americilor. În timpul unificării Țărilor Române, Mihai Viteazul nu avea cunoștințe despre mămăligă, deoarece primele culturi de porumb au apărut în Transilvania în jurul anului 1650.

Roșiile, atât de prezente în zilele noastre, au ajuns în Europa doar după colonizarea Americii de Sud de către spanioli. Mihai Viteazul a fost, probabil, primul domnitor român care a gustat această legumă, iar cultivarea lor în bazinul Mării Mediterane a început abia în jurul anului 1550.

Mierea, singurul desert al dacilor

 Dacii erau mândri de mierea lor, care reprezenta și singurul desert al vremii. Zahărul a apărut în Europa mult mai târziu, în jurul anului 1650, iar prima fabrică de zahăr din România s-a înființat în jurul anului 1830, în județul Sălaj de astăzi.

Strămoșii noștri consumau carne de vită, porc, găină și vânat. Carnea de curcan și tutunul au fost introduse în Europa după colonizarea Americilor. Astfel, o privire retrospectivă asupra istoriei alimentare a poporului român dezvăluie că, de-a lungul secolelor, bucătăria noastră a evoluat semnificativ, integrând ingrediente și preparate noi ca urmare a schimbărilor și descoperirilor ulterioare.