Cine era mâncătorul de păcate! Bărbatul era plătit să curețe sufletul decedaților

În secolele XVIII și XIX, atunci când murea cineva în Anglia, Scoția sau Țara Galilor, familia îndurerată punea o bucată de pâine pe pieptul decedatului. Însă, partea ciudată este faptul că, angajau pe cineva să mănânce respectiva bucată de pâine, iar, printr-un ritual, acesta prelua păcatele decedatului, crezând că această practică îi va spăla sufletul răposatului.

Moartea unui om este marcată, peste tot în lume, de tot felul de tradiţii prin care sufletul răposatului este ajutat să-şi găsească liniştea şi drumul spre viaţa veşnică, de către cei apropiați. În Europa, un astfel de obicei era „mâncătorul de păcate”.

În secolele XVIII şi XIX, familiile îndoliate din Scoţia, Anglia și Țara Galilor, angajau mâncători de păcate, omul care, printr-un ritual, prelua în mod simbolic păcatele unui mort pentru a îi asigura sufletului acestuia o trecere lină către viața de apoi. De asemenea, familiile îndoliate care angajau mâncători de păcate credeau că pâinea înmuiată în apă nu doar că absorbea păcatele defunctului, dar, odată cu pâinea, toate greșelile treceau la cel plătit să mănânce de pe pieptul mortului.

Astfel, acest mâncător de păcate plătea un preț spiritual enorm pentru un beneficiu material nesemnificativ, câțiva lei în zilele noastre, sufletul său îngreunându-se cu faptele tuturor celor din sat pe care îi „curăța” înainte de înmormântare. Totodată, se mai credea că, acest om nu numai că prelua păcatele decedatului, ci și orice pedeapsă care ar fi putut fi aplicată acestuia în viața de apoi.

Cine era mâncătorul de păcate

De cele mai multe ori, cei care se aventurau să practice această „meserie” erau cei mai săraci, marginalizați și oameni excluși din comunitate. Acest om devenea din ce în ce mai sinistru, cu fiecare ceremonie efectuată, pentru săteni. Fiecare sat avea propriul său „mâncător de păcate“, iar pentru ei, o bucată de pâine și un pahar de băutură cântăreau mai mult decât un suflet îngreunat.

Aceste obiceiuri funerare au fost semnalate încă din 1680, iar practica a supraviețuit până în zilele noastre, la începutul secolului XX, pe la jumătatea anilor 1800, cei care practicau această „meserie” au început să se împuțineze. Richard Munslow a fost ultimul mâncător de păcate despre care se cunosc mai multe date, cel care, potrivit unui ghid de călătorii din secolul al XIX-lea, a revigorat această practică nu din disperare, ci de tristețe.

Copii acestuia muriseră, trei dintre ei într-o săptămână. Copleșit de durere, a devenit mâncător de păcate, în speranța că astfel își va ajuta copiii care deja erau „în viața de apoi”. Ultimul mâncător de păcate din Marea Britanie, Richard Munslow, a murit în 1906 și a fost primul astfel de om care a beneficiat de o slujbă de comemorare, organizată în 2010.

  Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!