„Fetița minune” de la Hollywood. Actrița a fost „orfană” atât în viață, cât și pe scenă

Născută pe 20 mai 1923 la Boston, în Massachusetts, Edith Marilyn Fellows a devenit o copilă vedetă în anii 1930, fiind cunoscută ca „fetița minune” de la Hollywood. A fost abandonată la câteva luni după naștere de mamă, iar dacă asta nu era destul de traumatizant, și cât a fost actriță a fost nevoită să joace roluri de copii orfani.

Edith Fellows s-a născut pe 20 mai 1923 la Boston, în Massachusetts, și a fost singurul copil al lui Willis și Harriet Fellows. La câteva luni de la naștere a fost abandonată de mama ei, iar când avea vârsta de doi ani, tatăl și bunica paternă, cea care a crescut-o cu multă afecțiune, s-au mutat în orașul Charlotte din Carolina de Nord. A fost înscrisă de la trei ani, la sfatul doctorilor, la lecții de dans pentru a i se corecta anteversia femurală (cunoscută și ca „degete de porumbel”), afecțiunea ortopedică de care suferea.

La vârsta de patru ani, a fost remarcată de un individ care spunea că este impresar. El a susținut că i-a aranjat o probă de filmare și i-a cerut bunicii fetei 50 de dolari. Așa au ajuns cele două cu trenul la Hollywood. Din păcate, femeia a aflat că a fost păcălită, fiind astfel nevoită să se angajeze ca menajeră la o familie din oraș al cărei băiețel lucra ca figurant la un studio de producție.

Într-o zi, Edith și bunica ei au însoțit familia la care locuiau pe platourile de filmare și, fără să i se ceară, micuța a început să cânte și să danseze în fața regizorului. Câteva zile mai târziu, când puștiul s-a îmbolnăvit, reprezentanții studioului a transmis familiei un mesaj „Trimiteți fata”. Așa a fost Edith distribuită în scurtmetrajul „Movie Night”, realizat de comediantul Charley Chase, unde a jucat rolul fiicei actorului.

A fost ditribuită în roluri de orfană sau copil al străzii

A apărut apoi în alte filme, precum „Daddy Long Legs”, „The Rider of Death Valley”, „Shivering Shakespeare”, „Mush and Milk” și „Jane Eyre”. În anul 1934, a apărut în pelicula „Mrs Wiggs de la Cabbage Patch”, în rolul Australiei Wiggs, unul dintre cei cinci copii al unei familii sărace ce fusese părăsită de tată.

A fost distribuită un an mai târziu alături de celebra actriță Colette Colbert în producția „Gregory La Cava’s She Married Her Boss”, iar rolul i-a adus un contract pe șapte ani cu Columbia Pictures. În perioada următoare, a jucat într-o serie de filme cu buget mai mare, printre care „One-Way Ticket”, „And So They Were Married” sau „Tugboat Princess”, în care a fost ditribuită în roluri de orfană sau copil al străzii.

Bunica ei i-a fost alături în anii în care devenise deja vedetă, urmând-o peste tot, negociindu-i contractele și timpul pe care micuța urma să-l aloce pregătirii pentru roluri. Chiar dacă avea parte de faimă însă, Edith era o fetiță nefericită. Nu avea voie să se joace cu prietenii ei, fusese izolată de oricine ar fi putut avea o influență negativă asupra ei, inclusiv de tată, așa că a crescut înconjurată doar de adulții de pe platourile de filmare.

Mama a reapărut brusc în viața fetiței

A fost traumatizată și mai mult când, după aproape un deceniu de când o părăsise, la mijlocul anilor 1930, mama a apărut bruc în viața ei. Femeia aflase că fiica ei devenise vedetă și a susținut că este îndreptățită să se ocupe de educația și de cariera ei în cinematografie. În vara anului 1936, ziarele din Statele Unite au scris pe larg despre bătălia dură care a avut loc pentru custodia copilei. Mama ei o acuza pe bunică că a răpit-o, acuzație care a fost luată în serios după ce întreaga Americă aflase cu patru ani în urmă despre răpirea lui Charles Lindbergh jr., și că tatăl ei încercase la un moment dat să o vândă unei școli de dans.

În final, tribunalul i-a acordat custodia bătrânei și a dispus ca banii pe care micuța îi câștiga din aparițiile în filme să fie depuși într-un cont de care să nu poată dispune decât atunci când va împlini vârsta de 18 ani. Până la începutul anilor 1940, Edith Fellows a continuat să apară în diverse producții de la Hollywood, însă, nu mai era copil, așa că nu mai era atât de căutată de studiouri.

A fost nevoită să își caute de lucru la diverse studiouri intependente mai mici și a mai jucat în câteva filme, printre care „Heart of the Rio Grande” și „Stardust on the Sage”, dar în 1943 a părăsit pentru o vreme lumea cinematografiei.

S-a căsătorit în anul 1946 cu impresarul Freddie Fields, cu care a avut o fiică, Kathy, însă căsnicia s-a destrămat la mijlocul anilor 1950, iar Edith Fellows a început să sufere de depresie și făcea frecvent crize de panică. În 1958, în timp ce cânta într-un spectacol caritabil la New York, a fost atât de speriată încât nu a putut urca pe scenă. I-a fost prescris Librium, un medicament indicat pe termen scurt pentru controlul anxietății, de către un psihiatru. Din păcate, a devenit dependentă de pastile și avea obiceiul să consume în același timp și alcool.

Edith Fellows s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani

L-a întâlnit pe Rudy Venz, dramaturg și regizor la un teatru din Los Angeles, la sfârșitul anilor 1970, iar acesta, aflându-i povestea de la iubita lui, i-a propus să-i transforme experiențele de viață într-o piesă de teatru, invitând-o să joace în spectacol. Astfel, în 1979, Edith a revenit pe scenă pentru prima dată după multe decenii, reușind să-și depășească tracul și anxietatea, iar produciția a readus-o în lumina reflectoarelor, astfel că a fost invitată să joace în mai multe serialele de televiziune precum „The Brady Brides”, „Simon & Simon”, „Cagney & Lacey” sau „The Pursuit of Happiness”, ultimul ei show, potrivit dosaresecrete.ro.

Edith Fellows s-a retras definitiv din industria show-biz-ului în 1995. A locuit, în ultimii ani de viață, împreună cu cele trei pisici ale ei, într-un apartament de la Hollywood. Copilul minune din epoca de aur a Hollywood-ului s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani, pe data de 26 iunie 2011, din cauza naturale, la Motion Picture Country Home.