Locul din Europa unde se vorbește limba română la fel ca la noi în țară. E declarată limbă oficială, iar localnicii o folosesc zilnic
Muntele Athos este un loc deosebit, unde conexiunea cu Dumnezeu se resimte profund. Situat în peninsula Halkidiki din nordul Greciei, Muntele Athos funcționează ca o comunitate monahală autonomă.
Cunoscut și sub denumirea de „Sfântul Munte”, aici se află 20 de mănăstiri, alături de numeroase schituri și chilii. România are două schituri pe Muntele Athos: Schitul Sfântul Ioan Botezătorul și Schitul Sfântul Dumitru.
În aceste schituri trăiesc zeci de călugări români, iar limba română este una dintre cele cinci limbi în care se oficiază slujbe pe Muntele Athos.
Sub suveranitatea Greciei, accesul pe Muntele Athos este strict controlat și permis doar bărbaților, care trebuie să obțină o permisiune specială.
Comunitatea de călugări români este mare pe Muntele Athos
Comunitatea de călugări români este semnificativă pe Muntele Athos, unde limba oficială este greaca. Totuși, fiecare schit își păstrează tradițiile, astfel că în Schitul Sfântul Ioan Botezătorul și Schitul Sfântul Dumitru slujbele se țin în limba română.
Schitul Sfântul Ioan Botezătorul, cunoscut și ca Prodromu, găzduiește 25 de călugări români și a fost fondat între anii 1852 și 1856, fiind dedicat Sfântului Ioan Botezătorul. Schitul Sfântul Dumitru, numit și Schitul Lacu, este de asemenea locuit de călugări români.
Pe lângă aceste schituri, călugării români sunt prezenți și în alte mănăstiri grecești, precum Vatoped, una dintre cele mai importante mănăstiri de pe Muntele Athos.
Ce reguli trebuie să respecte călugării de pe Muntele Athos
Călugării de pe Muntele Athos trebuie să respecte o serie de reguli stricte și tradiții monahale care le ghidează viața spirituală și comunitară. Printre acestea se numără:
Rugăciune și servicii religioase: Călugării dedică o mare parte din zi rugăciunii, atât în biserică, cât și în chiliile lor. Participarea la slujbele zilnice și la rugăciunile de noapte este esențială.
Post și abstinență: Postul este o practică obișnuită pe Muntele Athos, iar călugării urmează o dietă strictă, abținându-se de la carne și adesea limitând consumul de alte alimente. Posturile mari din calendarul ortodox sunt respectate cu strictețe.
Viață ascetică: Călugării duc o viață simplă, fără lux sau conforturi materiale. Ei renunță la bunuri personale și trăiesc într-o comunitate unde toate resursele sunt împărțite.
Ascultare și smerenie: Ascultarea față de stareț și față de regulile mănăstirii este fundamentală. Călugării își asumă sarcini zilnice în cadrul comunității, demonstrând smerenie și supunere.
Păstrarea tăcerii: În anumite perioade ale zilei, păstrarea tăcerii este importantă pentru a facilita meditația și rugăciunea. Tăcerea este văzută ca un mijloc de a menține o legătură mai profundă cu Dumnezeu.
Munca: Pe lângă rugăciune, călugării se ocupă și de diverse munci necesare pentru autogestionarea comunității, cum ar fi grădinăritul, meșteșugurile, întreținerea clădirilor și producerea de alimente.
Izolare și abstinență de la distracții: Viața pe Muntele Athos este una de izolare de restul lumii. Accesul la mass-media, internet și alte forme de distracție este foarte limitat sau inexistent.
Reguli stricte de acces: Accesul pe Muntele Athos este interzis femeilor și este strict controlat pentru bărbați, care trebuie să obțină o permisiune specială pentru a vizita.
Împărtășirea comună: Sărbătorile și ocaziile speciale sunt celebrate în comunitate, cu participarea tuturor călugărilor, evidențiind importanța vieții de obște.