Lumea satului și superstițiile. Obiceiurile pe care sătenii le respectau cu sfințenie

În satul românesc, superstițiile aveau un loc de cinste, iar locuitorii le respectau cu sfințenie. Multe dintre superstiții aveau legătură cu fenomenele naturii sau cu astrele. Iată o parte dintre cele mai cunoscute obiceiuri. 

Superstițiile jucau un rol la fel de importantă în lumea satului precum religia, arată etnografii. Întreaga viață a satului se ghida dupa o serie bine definită de superstiții și credințe. 

De la momentul în care se zugrăvea sau curăța casă, la măturat sau torsul lânii, totul era făcut după anumite reguli.

„La Vadul Izei odinioară văruitul și spoitul se făceau numai pe lună plină, pentru ca gospodarul să nu aibă greluși și gângănii în casă. Poporul credea că ivirea lunii noi este un moment prielnic de alungare și scoatere din casă a furnicilor, păduchilor, greierilor și altor insecte dăunătoare”, arată etnograful Pamfil Bilițiu. 

Fazele lunii și activitatea agricolă 

Fazele lunii erau cele în funcție de care țăranii își desfășurau activitatea agricolă. De alfel, în anumite zile, femeile nu aveau voie să lucreze sau să spele. Zilele de luni și vineri aveau o semnficație deosebită.

  „Credințele legate de zilele săptămânii prezintă un interes aparte pentru substratul lor mitologic de mare vechime. La Vadul Izei femeile puneau cloște când era un mort în sat, dar atunci punea langă closcă și un cui de fier, pentru ca atunci când ies puii să fie sănătoși”, explică etnograful. 

Citește mai multe despre superstițiile din zona rurală pe Adevărul  

Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!