Marinarul care a devenit domnitorul Țărilor Române. Făcea ziua ce visa noaptea

În mai 1786, Bucureștiul a fost scena unui eveniment deosebit: sosirea triumfală a lui Nicolae Mavrogheni, recent învestit ca domn al Țării Românești, fiind totodată unicul marinar care a ocupat această poziție de lider al țării.

Procesiunea grandioasă care îl însoțea în capitala românească, plină de fast și solemnitate, marca debutul unei domnii scurte, dar profund marcante și controversate în istoria regiunii.

Patru ani mai târziu, soarta tragică a lui Mavrogheni avea să fie sigilată prin decapitare, într-o încercare disperată de a se elibera de jugul otoman, pe malurile Dunării, în Bulgaria.

Provenind dintr-un mediu neobișnuit pentru un domnitor, Mavrogheni s-a născut în Insula Paros și a avut o carieră remarcabilă în flota otomană, unde a devenit cunoscut sub apelativul de „galiongiu”, datorită activităților sale pe galioane.

Nu era membru al elitei fanariote și nici al familiilor grecești influente din Fanar, Constantinopol. Cu toate acestea, sprijinit de protecție înaltă și promisiuni de îmbogățire rapidă, Mavrogheni a ajuns la conducerea unei țări pe care nu o cunoștea, dar pentru care avea o strategie bine definită.

Nicolae Mavrogheni a fost un domnitor excentric

Nu a fost un domnitor convențional. Mavrogheni a ales să se opună boierilor și să se apropie de popor, în timp ce exploata la maximum resursele țării prin orice mijloace.

Excentricitățile sale, cum ar fi faptul că și-a numit calul boier și i-a oferit o cameră în palat, au captat atenția și curiozitatea călătorilor străini.

Plimbările cu trăsura trasă de cerbi cu coarne aurite și construirea de cișmele în București au fost adesea subiecte de discuție, dar nu întotdeauna în mod favorabil.

Moștenirea controversată a lui Nicolae Mavrogheni

Unele persoane au apreciat abilitățile sale organizatorice și contribuțiile la dezvoltarea infrastructurii, cum ar fi cișmelele din București. Alții l-au perceput ca un tiran sau chiar ca un nou Caligula, în timp ce unii au admirat talentele sale militare.

Mavrogheni a lăsat un amalgam complex de impresii în istoria tumultuoasă a epocii, unde tronul, averea și puterea excesivă au condus la pierderi dramatice pentru mulți lideri.

În pofida acestora, ceea ce i-a lipsit lui Nicolae Mavrogheni a fost atenția unui scriitor care să-i consacre o biografie literară, lăsându-l relativ necunoscut în comparație cu complexitatea și drama domniei sale.