Originile pantofilor cu toc. Încălțările au fost purtate iniţial de bărbaţi

Cu toate că în prezent o pereche de pantofi cu toc este accesoriul-cheie care schimbă total ţinuta unei femei, fiind simbolul feminităţii şi al senzualităţii, încălțările au fost purtate iniţial de bărbaţi. Timp de câteva decenii bune, pantofii cu toc erau un accesoriu exclusiv masculin.

Tocul a fost inventat de bărbaţi şi a fost un accesoriu masculin pentru războinici. A fost inventat în secolul al XV-lea, în Persia, de soldații care le purtau pentru a-și menține mai bine picioarele în șa.

„Tocurile au fost purtate, secole întregi, la călărie. Când soldaţii încălecau, tocurile îi ajutau să se proptească în şa mai bine pentru a trage cu arcul mai eficient”, a explicat Elizabeth Semmelhack de la Muzeul pantofului din Toronto, relatează clickpentrufemei.ro.

La sfârșitul secolului al XVI-lea, Shah Abbas I al Persiei avea cea mai mare cavalerie din lume, care a reușit să transmită moda pantofilor cu toc în toată Europa. Astfel, aristocraţii de sex masculin au început să-i poarte pentru a părea mai înalţi şi mai impozanţi. Ulterior, moda a fost copiată de reprezentanţii claselor inferioare, iar acest lucru i-a făcut pe aristocraţi să crească lungimea tocului tot mai mult.

Pantofii cu toc, semn al statusului social privilegiat

Pe străzile neasfaltate și noroioase ale Europei din secolul al XVII-lea, pantofii cu toc n-aveau nicio utilitate, ceea ce i-a bucurat pe nobilii de la acea vreme.

„Statusul poate fi impus şi demonstrat prin impracticalitate. Ei nu erau nevoiţi să meargă mult, aşadar puteau purta tocuri înalte”, explică  Semmelhack, adăugând că aristocraţii au folosit întotdeauna haine complet nepractice, inconfortabile şi luxoase pentru a-şi afişa statutul privilegiat.

Pantoful medieval chopine, din Persia secolului al XV-lea până în secolul al XVII-lea, a transformat europencele din clasa superioară într-un personaj impresionant. Populari în Veneţia, pantofii înalți de chiar şi 54 cm, le făcea pe posesoarele lor să nu se poată deplasa fără ajutorul slujitoarelor. Cu toate că erau ascunşi complet sub fuste, iar cu cât mai înalt tocul, cu atât mai mult material era folosit pentru rochie, acesta era un alt semn al statusului social privilegiat.

Regele Louis al XIV-lea a introdus pantoful cu talpă roşie la curtea regală franceză

În anii 1670, Louis al XIV-lea a permis purtarea pantofilor cu toc și tălpă roșie la curtea regală franceză. Evident, doar nobilii din anturajul său puteau să-i poarte. În teorie, tot ceea ce ar fi trebuit să facă cineva din societatea franceză pentru a-și da seama dacă o persoană erau sau nu în grațiile regelui era să îi verifice picioarele.

Ulterior, acest obicei a fost preluat de mai multe familii regale din Europa și a devenit o modă de mare succes. Culoarea care divulga superioritatea şi privilegiul a fost, la scurt timp, copiată de cei care aspirau la un statut social înalt.

Vopseaua roşie de pe tocuri şi tălpi era costisitoare, însă n-a contat pentru cei care au adoptat-o fără ezitare. De pildă, Charles al II-lea al Angliei apare în portretul încoronării sale din 1661 purtând o pereche de pantofi imenşi roşii, cu toate că avea deja o înălţime de 1.85m.

Europenii au început să poarte tocuri din cauza imaginii masculinității importate de la persani, dar moda a apărut și în rândul femeilor şi chiar a copiilor, care împrumuta elemente din garderoba masculină.

„Prin 1630, femeile începuseră să-şi taie părul mai scurt, să-şi pună epoleţi, fumau pipă şi purtau pălării masculine. Atunci a fost momentul în care au şi adoptat tocul – în încercarea de a-şi masculiniza aspectul”, a mai spus Semmelhack.

De ce s-au decis bărbaţii să nu mai poarte pantofi cu toc

De atunci, aristocrații europeni au adoptat moda unisex când vine vorba de pantofi. Până în secolul al XVII-lea, când lucrurile au început să se schimbe din nou. „Tocul bărbaţilor a devenit mai robust, pătrăţos, stabil, în timp ce tocul purtat de femei a devenit mai subţire şi cu o formă mai senzuală”, a susținut Helen Persson, de la Muzeul Victoria şi Albert din Londra.

În anii următori, bărbații au început să renunțe la culorile strălucitoare ale ţinutelor, optând pentru hainele negre, mai sobre şi mai... masculine. Au renunțat și la bijuterii. Tocurile nu au mai fost un accesoriu masculin, deveniseră neagreate de bărbaţi și purtate doar de femei.

De altfel, și ele au renunșat la tocuri în urma Revoluţiei Franceze, când începuseră să adopte ţinute mai practice. Abia pe la mijlocul secolului ai XIX-lea, au revenit tocurile în moda feminină.